Unul dintre cele mai importante monumente de artă gotică din România, Biserica Neagră impresionează prin măreția sa, prin frumusețea arhitecturii sale, prin comorile pe care le adăpostește și prin istoria sa bogată.
Pe locul unde se află astăzi Biserica Neagră, se afla o capelă mică, distrusă de tătari în 1242. Construcția bisericii actuale a început în 1385, după cea mai veche dată găsită pe lespezile fațadei, și a durat un secol.
Construcția Bisericii Negre a fost finalizată în 1477, așa cum indică data înscrisă în semne gotice de pe poarta de la intrare. Această poartă este singura lemnărie care a supraviețuit incendiului din 1689.
În 1689, un incendiu devastator a distrus o mare parte a orașului Brașov. Biserica Neagră a fost afectată și ea, pierzându-și toată lemnăria, inclusiv orga și clopotele. Din cauza fumului și a flăcărilor, zidurile bisericii au rămas înnegrite, motiv pentru care a primit numele de Biserica Neagră.
Biserica Neagră este o clădire impunătoare, cu dimensiuni impresionante: 89 de metri lungime, 37 de metri lățime, 21 de metri înălțime la zidurile laterale, 42 de metri înălțime la tavanul interior și 65 de metri înălțime la turn. Turnul adăpostește cel mai mare clopot din țară, cu o greutate de 6 tone.
Biserica este construită din pietre cubice de gresie friabilă, care au dus la deteriorarea sculpturilor și a profilurilor. Blocurile de andezit au fost folosite pentru a da rezistență clădirii. Biserica aparține fazei finale a goticului, caracterizată prin linii elegante și zvelte.
În exterior, Biserica Neagră prezintă o eleganță simplă și sobră. Zidurile înalte, așezate pe un soclu solid, sunt decorate cu o cornișă frumoasă și simplă, care este încoronată de o galerie cu patru lobi ajurați, ascunși acum de streașina acoperișului.
Contraforturile, așezate pe baze dreptunghiulare, se înalță până deasupra cornișei, fiind despărțite de brâuri simple și discrete. În partea de mijloc, contraforturile sunt decorate cu statuete așezate sub baldachine, iar mai sus cu arcuri variate sau arcade oarbe, treflate sau în acoladă.
Pereții corului au ferestre înalte, zvelte și subțiri, cu arcuri frânte în ogive. Ferestrele sunt încadrate în profiluri de piatră, frumoase, cu un desen sobru, în formă de trilobi sau patrulobi.
Sculpturile de pe contraforturile exterioare sunt din mai multe perioade. Fiind realizate din gresie friabilă, o parte dintre originale s-au deteriorat și au fost înlocuite cu copii ale lor. Cea mai veche dintre aceste sculpturi este statuia Sfântului Ioan Botezătorul, instalată pe un contrafort situat pe latura sudică.
Cele șase portaluri sunt adevărate opere de artă, prezentând stiluri diferite. Cel mai vechi (cel apusean, unde se află intrarea principală) este de un gotic târziu, cele mai recente au elemente din stilul Renașterii, datorită refacerilor frecvente care, uneori, au demonstrat o totală neînțelegere și uitare a vechilor funcții.
Pe latura de nord se află Poarta de Aur, precedată de un portic situat între cele două contraforturi care flanchează intrarea. Portalul are elemente stilistice de aceeași valoare ca și cele de pe portalul apusean. Deschiderea este încoronată de o arhivoltă polilobă decorată cu un frunziș bogat. Ușile, prevăzute cu toruri, continuă fără întrerupere în arhivolta cu arc frânt din jurul lunetei laterale. Pe socluri încoronate cu baldachine se aflau câte o statuie, astăzi dispărute.
Porticul este acoperit cu o ogivă simplă, profilată, iar în fațadă prezintă un arc semicircular, deasupra căruia crește un frunziș gotic exuberant. Sub cornișa dreaptă, care susține panta acoperișului, se intercalează o galerie ajurată.
Portalul răsăritean al Bisericii Negre din Brașov a fost construit în anul 1476 de către domnitorul Matei Corvin. Fresca de pe timpanul ușii interioare îi este, de asemenea, atribuită.
Biserica Neagră este o clădire impunătoare, atât la exterior, cât și la interior. Are trei nave de o înălțime aproape egală, despărțite între ele prin stâlpi. Construcția lor a fost finalizată la jumătatea secolului al XV-lea. Navele centrale, alături de corul măreț, impresionează prin lățimea lor.
În interiorul Bisericii Negre, elementele gotice se îmbină armonios cu cele baroce. În sacristie se află un mare scrin de piatră în stil renascentist, un baptisteriu din bronz din 1472, împodobit cu medalioane frumoase, și un vechi altar, refăcut în stil baroc. Corul este susținut de șase coloane și impresionează prin dimensiunile sale: 28 de metri lungime și 16 metri lățime. Aici se află orga, instalată în 1839, care are 4000 de tuburi, șapte registre și patru claviaturi.
Tradițiile muzicii instrumentale la Brașov sunt foarte bogate și datează din secolul al XVI-lea. Primul organist cunoscut la Brașov a fost Jeronim Ostermayer, care a trăit între anii 1500 și 1561. Ca muzician, Ostermayer și-a demonstrat talentul în fața lui Petru Rareș, care a intrat în Brașov în anul 1539, precum și în fața domnitorului Radu Paisie, în anul 1539. Ostermayer a fost și autorul unor "Istorii" care cuprind informații despre Transilvania, Moldova și Țara Românească din perioada 1520-1561.
De stâlpii care susțin corul sunt sprijinite statui, inclusiv cea a constructorului bisericii, care ține în mână o machetă a clădirii. Se pare că această statuie îl reprezintă pe meșterul pietrar Conradus Lapicida, care a trăit la Brașov în secolul al XV-lea.
În interiorul bisericii, pe timpanul portalului de sud-est, se păstrează o frescă din secolul al XV-lea care îl înfățișează pe Sfânta Maria stând pe tron cu copilul în brațe, înconjurată de îngeri și de sfintele Ecaterina și Barbara. Fresca este un monument de artă excepțional. Atitudinea figurilor și fețele fine aparțin Renașterii nord-italiene.
Pictura, care are stemele lui Matei Corvin și a soției sale Beatrice de Aragonia, datează probabil din 1477, la fel ca și portalul. În schimb, contururile unei Bune-Vestiri zugrăvită în interior, lângă arcul de triumf, arată că formele gotice au continuat să fie folosite.
Cele mai valoroase obiecte din biserică sunt cele 119 covoare orientale vechi, din secolele XVI-XVIII. Cele mai multe sunt covoare turcești de rugăciune. Unele sunt exemplare unice, donate de negustorii orașului care se întorceau din caravanele lor din Orient.
În biserică se mai găsește o colecție de broderii, unele provenind din Italia și din Orient. O îmbrăcăminte de șa, lucrată din catifea roșie și cu motive țesute în fir de aur, se presupune că ar fi aparținut lui Mihai Viteazul.
În biserică sunt înmormântați preoți, cavaleri, magistrați și consilieri ai orașului. Pietrele lor de mormânt, frumos scrise în literă gotică și cu basoreliefuri cu chipurile răposaților, se văd în pereții interiori.
Sursa: Brașov și împrejurimi (Ministerul Turismului, 1978)
