Orașul Sebeș se află în extremitatea vestică a Depresiunii Apold, la confluența văilor Sebeșului cu Secașul.
La data de 1 iulie 1982, populația orașului era de aproximativ 30.000 de locuitori.
Denumirea localității provine de la termenul latin "Sebus", atribuit de romani văii care străbate orașul și este menționată pentru prima dată în documente în anul 1245. Această denumire precede numele german al orașului, "Malembach", care, în urma unor transformări, a evoluat în "Mühlbach".
Sebeșul a fost fondat de coloniștii germani, care au găsit aici o populație românească veche, prezența acesteia fiind confirmată prin descoperiri arheologice.
Excavațiile în zona orașului și a împrejurimilor indică continuitatea locuirii, începând de la tranziția de la neolitic la epoca bronzului (cu elemente ale culturii Coțofeni), apoi în perioada de tranziție către epoca fierului (cu elemente ale culturilor Noua) și în epoca Hallstatt. De asemenea, au fost identificate vestigii ale unei așezări dacice, precum și elemente (ceramică, necropole) datând din secolele IV - IX.
În timpul stăpânirii romane, Sebeșul s-a afirmat ca un nod crucial pe traseele comerciale. În perioada dezvoltată a evului mediu, Sebeșul, devenit centru comercial înfloritor în 124, controla producția de pere în depresiunile învecinate și era recunoscut drept centru de meșteșuguri, fabricând diverse bunuri, cu accent pe obiecte de fier. Înainte de 1376 (anul primei treceri a armatei transilvănene), se evidențiau meșteșuguri precum cele ale fierarilor, lăcătușilor, olarilor și brutarilor. Sebeșul funcționa și ca un centru comercial important, cu negustori pricepuți, stabilind relații comerciale cu Țara Românească și Viena.
Sebeșul a fost primul oraș din Transilvania care a primit permisiunea de a construi o cetate fortificată în 1387, având ziduri, porți și turnuri, ca mijloc de apărare împotriva invaziilor tătărești.
În 1458, orașul a fost cucerit și distrus de o expediție turcă, iar în secolul al XVI-lea a fost sub stăpânirea trupelor lui Ioan Zápolya. În 1848, a devenit sediul prefecturii românești conduse de Dionisie Fodor, iar în 1609 a fost cucerit de două ori de către armatele generalului Iancu.
Dezvoltarea puternică a meșteșugurilor a transformat Sebeșul într-un important centru cultural. În peisajul economic și cultural al orașului, meșteșugul tiparului a jucat un rol semnificativ, găzduind una dintre cele mai vechi tipografii din Transilvania (celelalte fiind în Alba Iulia, Orăștie, Brașov și Sibiu). În 1500, la Sebeș a fost tipărit "Zbornicul evanghelic" de diaconul Coresi. În 1657, aici a fost transferată tipografia de la Alba Iulia, iar în 1653 a fost înființată o nouă tipografie românească, care a produs în limba română Sicriul de Aur, conținând 12 predici pentru îngropăciune.
În perioada cuprinsă între anii 1908 și 1910, revista "Munca" a fost publicată ca organ oficial al meșteșugarilor, calfelor și ucenicilor din orașele Cluj, Blaj, Sibiu, Sebeș, Miercurea, Timișoara și Săliște, evidențiind o orientare democratică pronunțată. Suplimentul literar al publicației a găzduit cele mai remarcabile opere ale acelei epoci.
În trecut, orașul Sebeș a fost martorul unei vieți muzicale intense, cu accent pe muzica de cult, unde muzica instrumentală ocupa un loc central nu doar în instituțiile de învățământ, ci și în casele particulare. Astfel, pentru locuitorii orașului, muzica a devenit o manifestare culturală de masă.
Carol Filtsch, născut în Sebeș în 1830, a fost cel mai talentat elev al celebrului pianist F. Chopin. Cu un geniu interpretativ uimitor, Filtsch a strălucit ca un meteor în capitalele Europei, impresionând mari pianiști ai vremii precum Thalberg, Moscheles, Liszt și chiar profesorul său. La vârsta de doar 14 ani, în 1844, a încetat din viață din cauza unei boli necruțătoare, după câteva turnee răsunătoare la Paris, Viena și Londra.
În prezent, în Sebeș, are loc anual festivalul cultural-artistic "De la vatra de istorie, la poarta de lumini" în luna august, precum și Festivalul concurs de creație și interpretare "Lucian Blaga".
De asemenea, în Sebeș s-a născut și scriitorul sas Iosif Merlin, autor al povestirilor "Munții din Săsciori", "Baba Novac", dramei "Decebal" și romanului neterminat "Horea". Merlin a realizat culegeri de folclor din zona Sebeșului.
Sursa: Itinerar turistic Brașov - Sibiu - Alba Iulia (Ministerul Turismului, 1982)