La început, capela a fost folosită ca loc de rugăciune pentru elevii Şcolii Normale. Încă din 1828, la iniţiativa lui Gheorghe Asachi, în Iaşi funcţiona o şcoală destinată formării învăţătorilor. Aceasta a evoluat în timp, devenind gimnaziu, apoi şcoală preparandală, iar în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a primit numele „Vasile Lupu”. La acea vreme însă, instituţia nu dispunea de o clădire proprie (Sorin Iftimi, 2000, p.87). Clădirea actuală a fost construită special pentru şcoala normală, în zona viei Pester, dincolo de bariera Copou, şi a fost dată în folosinţă în anul 1891.
Fiind situată la o distanţă considerabilă de centrul oraşului (aproximativ 5 km) şi de lăcaşurile de cult existente, şcoala simţea nevoia unei capele proprii. Aceasta a fost construită între anii 1907 şi 1911. Alegerea hramului capelei aminteşte de începuturile educaţiei în Moldova, legate de mănăstirea Trei Ierarhi şi de iniţiativa domnitorului Vasile Lupu, care în 1640 a înfiinţat aici o şcoală pentru fiii de boieri. Arhitecţii proiectului au fost N. Mihăilescu şi C. Artachino, care s-au ocupat şi de pictură şi decoraţiuni. Construcţia a fost sprijinită financiar de Administraţia Casei Bisericii.
Capela a fost sfinţită de mitropolitul Moldovei şi Sucevei de atunci, I.P.S. Pimen Georgescu. Elevii şcolii au folosit capela până în 1947, după care a fost închisă, fiind redeschisă abia în 1990, când a fost reamenajată pentru serviciile religioase. Din 1995 serveşte ca paraclis pentru elevii Seminarului Teologic „Sfântul Vasile cel Mare”, înfiinţat în cadrul şcolii normale, dar rămâne deschisă şi elevilor de la şcoala normală.
Clădirea este realizată din piatră şi cărămidă, iar faţada reflectă un joc estetic între cele două materiale. Pe latura vestică, la exterior, sunt montate trei icoane pictate pe lemn: una centrală, deasupra intrării, înfăţişând sfinţii ocrotitori ai capelei, şi două laterale, reprezentându-i pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Pisania, gravată pe o placă de marmură albă, menţionează că edificiul a fost construit în „cel de-al 44-lea an de domnie” al regelui Carol I, adică în 1910.
Biserica are abside laterale poligonale la exterior (cu trei feţe) şi semicirculare la interior. Pronaosul include spaţiu pentru cor (cafas), iar pe peretele vestic sunt pictate portretele regelui Carol I şi ale reginei Elisabeta, în calitate de ctitori. Interiorul este complet decorat în frescă. Catapeteasma, realizată de sculptorul Paul Smărăndescu, este bogat ornamentată. Acoperişul, în două ape, este simplu şi lipsit de turlă, dar are cinci cruci metalice de dimensiuni mari. Între anii 1989-2000 s-au efectuat lucrări de reparaţie, iar mobilierul şi obiectele de cult au fost înnoite.
Sursa: monumenteiasi.ro
