Muzeul de Istorie Naturală

Fosta casă a vornicului Costachi Sturdza găzduieşte din 1840 primul muzeu de istorie naturală din Principatele Române, cu colecții unicat în peisajul ştiinţific românesc.

Actualmente, colecţia muzeală deține peste 300.000 de exemplare de animale, plante şi minerale. Clădirea a rămas în memoria naţională printr-un eveniment decisiv pentru naşterea României moderne. Într-o sală denumită, Cabinetul Elefantului, în noaptea de 3 ianuarie 1859, deputații din Partida Națională au hotărât candidatura unionistului Alexandru loan Cuza la domnia Moldovei, după dezbateri furtunoase. Se spune că discuțiile au fost atât de aprinse încât Lascăr Rosetti, ulterior ministru în timpul lui Cuza, a trebuit să încuie sala pentru a-i determina pe membri să ia o decizie. Astăzi există în muzeu o sală dedicată acestui moment istoric.

Text preluat din panoul stradal

Pe fațada acestui edificiu este amplasată o placă memorială, ridicată pentru a comemora evenimentul din 3 ianuarie 1859, când s-a propus candidatura lui Al.I. Cuza ca domnitor al Moldovei, iar construcția în sine a fost finalizată în jurul anului 1800, adoptând stilul clasic al epocii, cu adaptări la noile cerințe. Principalele încăperi sunt dispuse de-a lungul axei clădirii, iar ca detaliu arhitectural original, se remarcă bolțile de trăsuri atașate unei fețe laterale.

De la 1841, acest monument a deținut un rol semnificativ în viața Iașilor, găzduind prima societate de medici și naturaliști din țară. Această societate a fost precursoarea "Cercului de citire medicală" înființată în 1829 de Dr. Iacob Cihac, medic șef al oștirii din Moldova. În 1832, sub îndrumarea Dr. Cihac și a Dr. M. Zotta, cercul și-a extins activitatea, devenind "Societatea Moldo-Romanica," apoi "Societatea Medico-Istorii Naturale," recunoscută legal în martie 1834 de către generalul Pavel Kiseleff, guvernatorul Principatelor Române.

În doar trei ani de activitate științifică, Societatea 8-a a captat atenția Europei, având inclusiv 11 membri corespondenți străini. Scopul acestei societăți a fost înființarea unui Muzeu de Istorie Naturală, având în vedere că medicii din acea perioadă erau și naturaliști, cu intenția de a educa publicul larg.

Primele colecții ale muzeului au inclus donații semnificative, precum cea de la generalul P. Kiseleff, care a oferit o colecție de roci și minerale din Moldova, sau cea de la mitropolitul Veniamin Costache, care a donat o colecție de oase și molari de mamut și rinocer descoperite în cumpăna uneltelor fântânilor de la Râșca (jud. Suceava). Aceste colecții sunt expuse și astăzi în muzeu.

Până în 1841, momentul în care s-a relocat în locația sa actuală, muzeul își expunea colecțiile în prima fază în casa Balș, cunoscută astăzi sub denumirea de "Casa Armatei", și ulterior în clădirea Academiei Mihăilene.

În acea perioadă, ședințele Societății de Medici și Naturaliști se desfășurau în casa lui Gh. Asachi, un membru activ al societății și unul dintre promotorii și susținătorii inițierii muzeului.

De-a lungul timpului, patrimoniul muzeului a crescut constant, prezentând în prezent colecții și exponate de valoare științifică în domeniile botanicii, geologiei, mineralogiei și zoologiei.

În secțiunea finală, atrage atenția scheletul integral al unui mamut și un elefant împăiat achiziționat în 1935 de la un circ care a trecut prin Iași. Camera în care este expus acest mamifer gigantic este denumită "Sala Elefantului", nume care s-a extins pentru a include întreaga clădire. În ceea ce privește activitatea publicistică, Societatea de Medici și Naturaliști a avut o contribuție remarcabilă.

În perioada 1834-1835, Iacob Cihac a susținut un curs public de istorie naturală în cadrul muzeului. Lecțiile predate au fost publicate sub forma unui manual în iulie 1837, la Iași, reprezentând astfel primul manual de istorie naturală în limba română. Manualul, scris cu caractere chirilice, urma clasificarea lui Linne și, cu toate că se baza pe concepția fixistă a acestuia, abordarea problemelor era în general științifică, contribuind la stabilirea terminologiei științifice în limba română în domeniul științelor naturii. Acest manual a reprezentat mult timp baza studiului zoologiei, botanicii și mineralogiei în Țările Române.

În 1844, dr. C. Vârnav a lansat prima revistă medicală, "Povățuitorul Sănătății", sub egida societății. Cu toate acestea, în 1847, publicația și-a întrerupt activitatea, revenind în 1868 sub un alt nume, dar pentru o perioadă scurtă. Activitatea științifică a societății a scăzut în această perioadă, fiind reluată în 1886. La 1 ianuarie 1886, a fost lansat "Buletinul Societății de Medici și Naturaliști", care în 1924 a devenit "Revista Medico-chirurgicală din Iași", publicată până în 1949.

Revista a reapărut în 1956 și este încă în circulație astăzi.

Clădirea găzduiește, de asemenea, istoria unui eveniment important din 3 ianuarie 1859.

Acest eveniment a avut loc în sala în care Societatea de Medici și Naturaliști își desfășura ședințele începând din 1843, sală cunoscută acum ca "Sala Al. I. Cuza". Vitrinele din sală expun obiecte aparținând domnitorului, urna folosită la vot, sigiliile din timpul lui Cuza și portrete ale electorilor de la 24 ianuarie 1859, fotografiate de C. Sathmari. În prezent, clădirea găzduiește și Redacția "Revistei Medico-chirurgicale".

Sursa: Municipiul Iași și împrejurimi (Ministerul Turismului, 1980)