Monumentul Proclamaţiei de la Padeș a fost ridicat pe Câmpia Soarelui, câmpul unde s-a desfăşurat evenimentul istoric ce a marcat începutul Revoluției din 1821, punct de cotitură în istoria Țării Româneşti şi Moldovei (aşadar al României) din epoca fanariotă, cvasi-feudală, cu domnitori impuși de imperiul Otoman, spre epoca modernă.
Monumentul are o mare încărcătură simbolică. De departe pare a fi o piramida maiaşă, cu o pantă foarte abruptă. Piramida este încununată de un fel de altar surmontat de o troiță ce totodată simbolizează o făclie. Pe cele 4 laturi ale altarului sunt prinse basoreliefuri: Domnul Tudor flancat de stemele Valahiei şi Olteniei, Adunarea de la Padeș, jurământul de supunere al boierilor și textul proclamației al cărei facsimil se găsește la Muzeul Național de Istorie a României de la Bucureşti.
Construcția are o monumentalitate și eleganță sporite de cadrul natural, platoul străjuit de munţi, în care este amplasat. Inițiativa realizării monumentului aparţine locuitorilor comunei, sub imboldul învăţătorului Nicolae Spineanu, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la evenimentul istoric. Potrivit informațiilor, monumentul a fost ridicat de arhitectul State Balosin (nume cunoscut pentru realizările sale în perioada interbelică, printre care se numără mausolee ale eroilor şi blocuri pe artere importante în București) și basoreliefuri realizate de sculptorii Gheorghe Tudor (acesta din urmă fiind semnat pe două dintre ele) şi Emil Wilhelm Becker (sculptorul Casei Regale, autorul, printre altele, al monumentul Avântul Patriei de la Grădina Cismigiu, Mormântul Soldatului Necunoscut de la Bucureşti-Parcul Carol, etc), după schițele pictorilor Stoica Dumitrescu şi Costin Petrescu (nimeni altul decât autorul marii fresce circulare Istoria Românilor de la Ateneul Român.
Revoluția lui Tudor din 1821 se înscrie în seria revoluțiilor şi războaielor de independență de la sfârşitul secolului 18 și începutul secolului 19 (Franța, Statele Unite, America Latină, Serbia, Grecia) în care se urmărea răsturnarea ordinii sociale existente, îmbunătățirea situației economice pentru locuitori de rând şi/sau eliberarea de sub dominaţie străină. În cazul Țării Româneşti era vorba despre revenirea la domni pământeni şi reducerea fiscalități şi corupţiei (incurajate de domnille fanariote) care aduceau o bună parte a populației la un trai mizer.
Nu întâmplător căpetenia revoluției a fost Tudor Vladimirescu. Fiu de moșnean (țăran liber) din Vladimiri Gorj, a fost crescut la curteă boierului Ioniță Glogoveanu, unde învață să scrie şi să citească şi se ridică, prin responsabilităţile care ii sunt încredinţate (administrează moşia boierului, se îngrijește cu negoțul produselor obținute etc), deasupra statutului unui ţăran obişnuit.
Părăsind slujba boierului, este numit vătaf de plai la Cloșani, una din cele mai izolate regiuni ale Olteniei, aflată pe granița cu Transilvania şi Banat, unde este responsabil, împreună cu pandurii săi, de administrarea şi menţinerea ordinii în regiune. La formarea destinului său excepțional contribuie participarea la războiul ruso-turc din 1806-1812 în armata țaristă, fiind decorat pentru serviciile sale cu Ordinul Sfântului Vladimir, în 1821, aflând şi de acţiunile Societăţii Secrete Eteria care pornea din Rusia țaristă (Odessa), prin Moldova, pentru a elibera Grecia de Otomani, hotărăşte declanşarea revoluției.
Proclamaţia în sine este foarte interesantă ca structură şi conținut:
Începe cu afirmația imperativă Nici o pravilă nu opreşte de a întâmpina räul cu răul". Sunt desemnați cel responsabili pentru asuprirea poporului "...căpeteniile noastre zic, tiranii şi lipitorile mârşave de greci dimpreună cu boierii noştri". Pentru a exemplifica logica unei revolte, Tudor folosește o figură de stil, o comparație, al cărei înțeles este usor accesibil omului de rând: Șarpele, când îți lasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ţi aperi viața..."
Argumentarea inițială este întărită prin introducerea aprobării divinității, unul la care: poporul era şi este în continuare foarte receptiv: "Dacă răul nu este primit lui Dumnezeu, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui, că bun este Dumnezeu şi ca să ne asemanám Lui trebuie să facem bine, iară acesta nu se face până nu să strică răul... Urmează o altă metaforă, ce, în mod curios, aduce aminte de un proverb bine cunoscut în mai multe limbi (noaptea este întotdeauna cea mai întunecată înainte de răsărit): după cum până urmează iarna, primăvară nu se face!" semnificând că speranța nu trebuie abandonată în vremurile grele, pentru că ele se vor îndrepta.
Urmează îndemnul la răscoală până când să le suferim a ne suge sângele din noi, până când să le fim robi?"Veniți dar, fratilor, cu toții, cu rău să pierdem pre cei rãi, ca să facem noi binele şi să se aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni care dimpreună cu noi vor lucra săvârşirea binelui precum suntem făgăduiţi!"
Ultima parte are accente de contract social: colaborarea poporului cu conducătorii prin consimțământ liber pentru beneficiul comun. Poporul este sfătuit să se adune în jurul căpeteniilor, cu arme sau arme improvizate, și ceea ce vă vor povățui mai marii Adunării, căpeteniile ce vi se pun-aceea să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeţi", care veţi avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier, cu topoare şi cu ce veți găsi". Scopul revoluției este interesul general adunarea cea orânduită pentru binele şi folosul a toata țara".
Totodata, anarhia nu este îngăduită: „Şi iarăşi să ştiţi că nimeni dintre noi nu este slobod in vremea acestei adunări-obști folositoare să se atingă măcar de un grăunte, de binele sau de casa vreunul neguțător, orăşan sau ţăran sau de al vreunui lăcuitor sau al vreunui boer măcar...". Sunt vizați de represali doar duşmanii revoluției, cel care au asuprit poporul şi nu acceptă să se ralieze acesteia:...ci numai ale acelora ce nu se vor ridica împreună cu noi se vor lua în obștească folosință!"
Astfel, Proclamația de la Padeș se înscrie în familia declarațiilor şi proclamațiilor popoarelor care au cerut guvernelor asupritoare din vremea aceea libertate şi dreptate. Chiar dacă Proclamația de la Padeș are un limbaj arhaic şi este mai puțin cuprinzătoare pe fond ca texte de valoare universală precum Declarația de Independență a Statelor Unite sau Declarația Drepturilor Omului în Franţa, aşa cum declarațile mentionate sunt sacre popoarelor respective, la fel Proclamația de la Padeș, ca apel la revoltă împotriva asupririi, mesaj de o actualitate permanentă, ar trebui să aibă un loc mai mare în conştiinţa tuturor românilor
Text preluat din panoul de prezentare
