Mănăstirea Celic-Dere este un important centru de spiritualitate în nordul Dobrogei, numele provenind de la pârâul Celic, unde au fost descoperite arme vechi. Cu privire la data înființării, există variate surse, dar se pare că a fost fondată în jurul anului 1835 sau 1840 de către călugări români și ruși. Inițial, a fost o mănăstire de călugări, dar în 1845, a devenit o mănăstire de maici. Mănăstirea a suferit transformări și extinderi de-a lungul anilor, inclusiv construcția unei biserici principale în perioada 1901-1916.

Biserica este impunătoare, având o arhitectură trifoilă și a fost pictată în stil neobizantin între 1926-1932. În interior, există o catapeteasmă sculptată în lemn și aurită, care adăpostește epitaful Mântuitorului și alte obiecte de valoare. În plus, mănăstirea găzduiește un muzeu cu diverse obiecte istorice și artistice, precum documente vechi și icoane.

Cimitirul mănăstirii este locul de odihnă pentru numeroase personalități religioase care au slujit la Celic-Dere. În prezent, mănăstirea este în proces de extindere, inclusiv construcția unor chilii și a unei trapeze pentru a îmbunătăți viața monahală. De asemenea, mănăstirea are o valoroasă colecție de cărți bisericești românești din secolele XVII-XIX, inclusiv o Biblie tipărită la București în 1688.


//


Mănăstirea, construită inițial în 1838, a suferit renovări în perioada 1901-1909, iar lucrările de mobilier și pictură, în stil românesc, au fost finalizate în 1932. Ea își primește numele de la pârâul Cilic Dere, cu semnificația "apă de oțel" în limba turcă.

Biserica are o caracteristică remarcabilă - este alcătuită din două biserici suprapuse: cea de jos, pentru iarnă, și cea de deasupra, pentru slujbele din timpul verii. O altă particularitate este absența împrejmuirilor și a porților de apărare.

În incinta mănăstirii au funcționat de-a lungul timpului o școală de pictură bisericească, un atelier de broderii și unul de țesut covoare, precum și un atelier de olărit.

Un muzeu a fost amenajat în clădirea unde a funcționat atelierul de țesătorie, expoziția cuprinzând obiecte de artă bisericească, țesături și broderii realizate de călugărițele mănăstirii.

Mănăstirea găzduiește și obiecte de o inestimabilă valoare, precum o icoană adusă de la muntele Athos, considerată cea mai veche din țară, și osemintele episcopului Atanasie, aflate într-o raclă ce imită mormântul lui Isus Hristos de la Ierusalim, datând din 1845. Colecția de obiecte de artă religioasă include piese de mare valoare, precum icoane, obiecte de cult și manuscrise vechi, cum ar fi Biblia lui Șerban Cantacuzino și Cazania lui Varlaam, alături de o colecție de ceramică smălțuită.

Întregul ansamblu de gospodării formează un autentic tezaur etnografic.

Sursa: Litoralul românesc al Mării Negre (Ministerul Turismului, 1976)