Fondată imediat după război, în 1945, de Maica Teodora Voloșincu (care ulterior a devenit stareța așezământului), mănăstirea a fost inițial dedicată memoriei eroilor naționali. Fondurile necesare au fost obținute aproape în totalitate din donații publice.
Decretul 410/1959 a avut și în acest caz efecte nefaste asupra mănăstirii, astfel că, treptat, călugărițele au fost alungate, iar mănăstirea a fost complet distrusă.
După Revoluția din 1989, aceeași Maică Teodora, tot prin donații, a reușit să reconstruiască mănăstirea, ridicând rapid mai întâi biserica (sfințită în 1991) și un ansamblu de chilii modeste cu un singur nivel, în formă de patrulater, care înconjoară biserica.
În anul 2012 a fost necesar să se demoleze această biserică și, din iunie același an, au început lucrările de reconstrucție a unei noi biserici pe același loc, tot din cărămidă și cu pridvor deschis, dar mult mai solidă și mai frumos proporționată, în stil moldovenesc, cu acoperiș cu șarpantă largă și turlă pe naos.
În prezent, comunitatea monahală numără 15 viețuitoare, având-o ca stareță, din 2007, pe Stavrofora Gabriela Turicianu. Trei dintre monahii sunt dintre cele care au trăit la prima mănăstire, revenind în comunitate după Revoluție.
Sursa: guranda.mmb.ro
