Biserica schitului Trivale, situată în parcul Trivale, reprezintă un monument istoric și a fost edificată la sfârșitul secolului al XVII-lea (în 1698), avându-l ca fondator pe mitropolitul Varlaam. În anul 1854-1855, construcția inițială a fost reconstruită, iar pictura interioară a fost restaurată în 1904.
Mitropolitul Varlaam, cunoscut și sub numele mirenesc Vasile Moțoc, a decedat în 1657. El a fost anterior egumen la mănăstirea Seciu, duhovnicul lui Miron Barnovski, sol la Moscova și candidat în 1639 pentru scaunul patriarhiei ecumenice din Constantinopol. În 1644, a fost sol de pace al lui Vasile Lupu în Țara Românească. Contribuția sa remarcabilă în literatura ecleziastică românească este reprezentată de lucrarea "Carte românească de învățătură" (sau Cazania), tipărită la Iași în 1643, care include primele pagini de proză artistică în limba română și câteva compuneri versificate.
Biserica are un plan treflat, cu abside semicirculare și fără pridvor. Turla, bolțile din naos și din absida altarului sunt realizate din lemn, iar pronaosul dispune de un tavan din lemn. Decorul exterior prezintă elemente de factură neoclasică, constând în panouri dreptunghiulare.
Conform legendei locale, în acest schit ar fi fost ascuns capul domnitorului Mihai Viteazul (1593-1601), adus din Transilvania către Mănăstirea Dealu. Această poveste este susținută de existența unui tablou în biserică care înfățișează pe Doamna Stanca ținând în mână capul domnitorului. Se cunoaște că Doamna Stanca deținea numeroase proprietăți în zona Piteștiului.
Sursa: București-Sibiu (Ministerul Turismului, 1977)
//
Ansamblul actual a fost zidlt între 1672-1686 de către Varlaam, mitropolltul Țării Românești, pe locul unui lăcaș de piatră ruinat, construit la rândul lui peste un schit din lemn, metoh ai Mănăstirii Cotmeana, ctitorit de Trifon și Stanca Stăncescu în sec. XV
Text preluat din panoul de la intrare
