Peștera se află la capătul nordic al satului Bistrița, la 150 m de mănăstirea Bistrița, pe versantul drept al Cheilor Bistriței, la 850 m altitudine și 60 m față de vale. Accesul se face din șoseaua Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu, trecând prin Comuna Costești, de unde mai sunt 7 km până la peșteră. Cazare este disponibilă la Horezu.
Peștera a fost locuită de pustnici în evul mediu, iar în 1635 călugării Macarie și Daniel au construit un schit, reconstruit în 1916. În peșteră se afla o capelă cu moaștele sfântului Grigore Decapolitul. Prima menționare în literatura de specialitate datează din 1929 (E. Racoviță). Cercetările biospeologice din 1951 și 1955 au evidențiat o faună icavernicolă abundentă.
Peștera are o lungime de 250 m, este amenajată și electrificată. Intrarea principală conduce printr-un culoar îngust și scund la o sală mai mare. Etajul superior al peșterii se accesează peste o lespede suspendată. Galeria principală duce la un izvor cu două mici gururi cu apă. O altă intrare mai mare a peșterii adăpostește un schit mic și oferă o priveliște spectaculoasă asupra Cheilor Bistriței. În peșteră se află mari colonii de lilieci și un depozit de guano gros de 1,7 m, important pentru fauna guanofilă.
Peștera este amenajată și electrificată, permițând vizitarea în ținută obișnuită.
Sursa: Peșteri din România, T. Orghidan, Șt. Negrea, Gh. Racoviță, C. Lascu, ed. Sport - Turism, 1984
