Reprezintă una dintre cele mai frumoase mlaștini mineralizate protejate din România, cu o suprafață de 1 ha, situată la 7 km sud de Miercurea Ciuc, între comuna Sîncrăieni și râul Olt. În această zonă, pe o luncă dreaptă, se găsesc numeroase izvoare minerale care formează mlaștini alimentate permanent de apă călduță (15-20°C), distingându-se prin conurile de mușchi și plante fanerogame. Există două mlaștini principale, despărțite de o șosea nouă: una spre est (rezervația propriu-zisă de 6000 m²) și una spre vest, protejată de Consiliul Județean Miercurea Ciuc.
Vegetatia din apropierea izvoarelor include ochii șoricelului (Saxifraga hirculus) și roua cerului (Drosera anglica), iar mai departe, tufe de mesteacăn pitic (Betula humilis) și curechiul de munte (Ligularia sibirica f. araneosa). Flora este bogată în specii de briofite, precum mușchi de turbă (Sphagnum spp.) și plante cu flori, cum ar fi bumbăcărița (Eriophorum spp.), rogozuri (Carex spp.), șopârlița albă (Parnasia palustris), Comarum palustre, trifoiște (Menyanthes trifoliata) și curechiul de munte (Ligularia sibirica f. araneosa).
Sursa: Parcuri şi rezervaţii naturale din România, Gheorghe Mohan , Aurel Ardelean , Victor Bortaș ed. Victor B Victor, 2006
