Monumentul Independenței (cunoscut și sub denumirea de Colnicul Horia), amplasat chiar pe locul ruinelor vechii cetăți antice Aegyssus, a fost creat de sculptorul G. Vasilescu și a fost ridicat în perioada 1897-1900, fiind inaugurat la data de 2 mai 1904.
În a doua decadă a secolului al XIV-lea, Dobrogea a intrat sub stăpânirea Imperiului otoman. În anul 1878, odată cu obținerea independenței României în urma războiului, teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră a revenit țării. În același timp, armata română, proaspăt întoarsă de pe front, s-a reîntors din vechile garnizoane unde apărase odată oastea marelui voievod Mircea. Acest monument a fost ridicat ca expresie a recunoștinței și admirației față de curajul celor implicați.
Documentele arhivate arată că încă din 1879 localnicii își exprimau dorința de a construi monumentul, punând prima piatră într-un eveniment festiv. La ceremonie a participat și generalul Carol Davila, omul dedicat care a investit întreaga sa energie și expertiză în salvarea vieților afectate în asalturile redutei.
Sculptat de G. Vasilescu, monumentul este conceput ca un obelisc masiv, având la baza sa două elemente recurente în arta memorială dedicată eroismului armatei române în războiul din 1877-78: un dorobanț cu arma la umăr și cu goarne în mână, pregătit să atace, simbolizând curajul și sacrificiul a zecilor de mii de soldați ale căror calități au stat la baza declarației de independență. Al doilea element reprezintă un vultur uriaș, cu aripile desfăcute și gheara pregătită pentru zbor, simbolizând curajul neînfricat al armatei, mândria și hotărârea care au alimentat spiritul luptătorilor, de la soldați la general.
Obeliscul, înalt de 22 de metri și realizat din granit de Bavenno, a fost construit în trei etaje în atelierul de pietrărie al lui Innocentie Pirovano din Milano. Stema României, înconjurată de lauri, este amplasată pe obelisc, iar sub aceasta se găsesc două plăci de bronz, care amintesc de evenimentul pentru care s-a ridicat monumentul și data inaugurării.
Prima placă gravată conține următoarele cuvinte: "Cetățenii Tulcei și ai țării au ridicat acest monument în veșnica amintire a readucerii Dobrogei la căminul strămoșesc prin vitejia armatei române."
Pe a doua placă se regăsesc, printre altele, informații precum: "Monumentul a fost așezat în XVIII octombrie MDCCCLXXIX (1879)". Pe o a treia placă metalică sunt săpate numele membrilor "Comitetului lucrător pentru înălțarea monumentului".
Statuia dorobanțului gornist, înălțată la Veneția în atelierul celebrului Munaretti, este din bronz și măsoară aproape 5 metri. În aceeași locație s-a turnat și efigia vulturului, înaltă de 5 metri și cu capul întors spre dorobanț.
Toate aceste elemente – obeliscul, statuia și efigia vulturului – au fost aranjate pe un postament pătrat, la distanțe semnificative unul față de celălalt. Postamentul era înconjurat de un lanț greu de fier, susținut de 12 piloni de granit.
Inaugurarea oficială a avut loc la 2 mai 1904, reprezentând o zi de sărbătoare pentru tulceni. Soldații din Regimentul 33 Tulcea, urmași ai dorobanților din 1877, au fost așezați într-un rând, de la centru până la Colnicul Horia. Oameni din întreaga Dobroge și-au făcut prezența, transformând ceremonia într-o expresie a gândirii și sentimentelor întregii regiuni și țări. Cu acest prilej, a fost realizată și o efigie a monumentului, o piesă ce astăzi are valoare documentară.
În timpul Primului Război Mondial, forțele de ocupație au cauzat daune parțiale monumentului, iar în perioada 1934-1936 a fost reconstruit, însă fără dorobanț și vultur. Mai târziu, în 1977, monumentul a fost restaurat la aspectul său inițial, iar ceremonia dezvelirii a avut loc la 9 mai 1977, marcând centenarul Războiului de Independență.
Sursa: Delta Dunării (Ministerul Turismului, 1978)
