Catedrala Romano-Catolică Sf. Mihail

Catedrala romano-catolică, prin vechime și valoarea artistică, se numără printre cele mai semnificative monumente de acest tip din țară. Construită în stil romanic târziu, cu amestecul bogat de elemente gotice, Renascentiste și baroce, aceasta reprezintă un exemplu remarcabil al diversității arhitecturale.

În anul 1100, pe locul catedralei exista o biserică romanică cu trei nave, o singură absidă și un sitar circular, distrusă de tătari în 1241. Edificiul actual a fost ridicat în jurul anului 1300, folosind materiale provenite în parte de la vechea biserică. Cu un plan bazilical ce includea 3 nave, transept, 3 abside semicirculare, 2 turnuri și 1 turn peste cuadrat, catedrala a fost o mărturie a măiestriei constructorilor, printre aceștia numărându-se și francezul Johannes de Saint-Die, cioplitor de lemn.

În tumultul răscoalei sașilor din 1277, biserica a fost incendiată și devastată, costând viața a 2000 de refugiați. Cu finalizarea construcției în 1300, au urmat modificări și adăugiri de-a lungul secolelor, inclusiv în secolul al XV-lea, când turnului principal i-au fost adăugate 2 etaje, sub patronajul lui Iancu de Hunedoara. În secolul al XVI-lea, a fost construită o capelă în stilul Renascentismului timpuriu, la nord de biserică, cu cheltuielile arhidiaconului Ivan Lazonyus. Cu numeroasele sale perioade de devastare și reparare, inclusiv intervenții majore în timpul domniei lui Gabriel Bethlen, catedrala a fost adusă la splendoarea sa actuală cu contribuția meșterilor italieni din Lombardia.

Biserica a suferit restaurări în două perioade distincte, respectiv în anii 1907-1914 și 1953-1955.

În ceea ce privește aspectul exterior, se distinge portalul intrării principale spre vest, construit în stil gotic timpuriu, datând de la sfârșitul secolului al XIII-lea și atribuit lui Johannes de Saint-Die. Frontonul triunghiular de deasupra acestuia a fost realizat în stil baroc între anii 1718-1737. Acesta este flancat de două turnuri și patru statui ce reprezintă regi ai Ungariei, împreună cu o friză ce poartă stema Austriei. Turnurile, până la nivelul cornișei, datează din secolul al XIII-lea. Turnul de la nord nu a fost niciodată finalizat, fiind distrus în anul 1603 în timpul conflictelor dintre Moise Secuiul și generalul Basta.

Pe latura nordică a catedralei se găsește un portal romanic, remarcabil, din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, și un alt portal romanic construit în 1906. În partea de vest, se observă un portal dreptunghiular în stilul Renascentismului transilvănean, specific acestui gen.

În ansamblu, în exterior, se evidențiază contraforții sobri, solidi și eleganți ai corului gotic, precum și decorațiile, basoreliefurile și pilaștrii laterali care ilustrează scene din Biblie, realizate în stilul Renașterii.

Arhitectura interioară a bisericii impresionează prin ordinea simetrică, austeritatea și armonia stilurilor. În partea superioară a absidei, se găsesc basoreliefuri din secolul al XIII-lea, reprezentând arhanghelul Mihail.

În aripa sudică a navei laterale, se păstrează un fragment din absida unei vechi biserici din secolul al XII-lea. Pe partea nordică a transeptului, se distinge o altă absidă, cu coloane ce adăpostesc două rânduri de fresce, parțial deteriorate, realizate în secolul al XIV-lea și al XVI-lea, reprezentând cea mai remarcabilă creație de acest fel din Transilvania.

În interiorul lăcașului de cult, se regăsesc altare în stil baroc, sculptate în marmură roșie și neagră, un amvon în stil baroc și o orgă dublă (din 1877), având 2209 tuburi sonore.

Catedrala servește ca necropolă pentru familia Hunedoreștilor și ulterior, pentru prinții ardeleni. Aici se găsesc sarcofage gotice cu puține elemente ale Renașterii, precum cele ale lui Ioan de Hunedoara (1456), ale fratelui său Ion (cel Tânăr, 1442) și ale fiului lor mai mare, Ladislau (1456). De asemenea, se remarcă sarcofagul reginei Isabella (1559), soția lui Ioan Zapolya, și al fiului său Ioan Sigismund (1571), primul principe al Transilvaniei, toate realizate în stilul Renașterii.

Sursa: Itinerar turistic Brașov - Sibiu - Alba Iulia (Ministerul Turismului, 1982)


//


Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail din Alba Iulia este cea mai veche și cea mai lungă catedrală din România. A fost construită în stil romanic târziu, cu elemente gotice, și are o istorie lungă și tumultuoasă.

Construcția catedralei a început în secolul al XI-lea, dar a fost întreruptă de invazia tătarilor din 1241. Lucrările au fost reluate în secolul al XIII-lea și au durat peste jumătate de secol. În timpul răscoalei sașilor din 1277, catedrala a fost incendiată și devastată, iar aproximativ 2000 de oameni au fost uciși.

În secolele următoare, catedrala a fost restaurată și extinsă de mai multe ori. Ioan de Hunedoara a adăugat două etaje turnului principal, iar Gabriel Bethlen a finalizat turnul în formă de campanilă.

Catedrala este un important monument istoric și cultural. Este o necropolă a familiei Hunedoreștilor și a principilor ardeleni, și adăpostește o colecție de fresce și sculpturi de o valoare artistică deosebită.

Iată câteva date cheie din istoria catedralei:
Începutul construcției: secolul al XI-lea