Complexul Bărăția cuprinde Biserica Catolică Bărăția și turnul clopotniță.
Biserica Catolică Bărăția, reconstruită în 1760 în locul unei biserici mai vechi, cu origini în secolul al XIII-lea, prezintă o navă dreptunghiulară fără turlă și se încheie la est cu o absidă poligonală. Pe unul dintre cele trei contraforturi ce susțin zidul sudic al bisericii se găsește un cadran solar datat 1706. În interiorul bisericii, pe partea estică, se află un altar deschis, iar în spatele său se găsește o lespezii funerară a comitelui Laurențiu de Longo Campo, cu dimensiunile 2,10 m lungime, 1,06 m lățime și 30 cm grosime, datând din anul 1300. Acest nobil, presupus a fi avut o funcție înaltă în administrația orașului, a fost parte din colonia de sași aduși din Transilvania în secolul al XII-lea, beneficiind de protecția domnitorului Nicolae Alexandru și a celei de-a doua soții a acestuia, Doamna Clara, care era catolică.
În prima jumătate a secolului al XII-lea, începe o mișcare de colonizare a elementelor transilvane în sudul Carpaților, inițial sub ocrotirea Cavalerilor Teutoni (1211-1225), ulterior fără această protecție. Români, sași și secui se stabilesc în zonele Câmpulungului, Rucărului, Vâlcii etc., fiind treptat asimilați de populația autohtonă română.
Turnul clopotniță, aflat în fața bisericii și având formă pătrată, atinge o înălțime de 13 m până la cornișă. Decorul exterior, organizat în trei rânduri de registre, a atras atenția unor artiști precum Nicolae Grigorescu și Carol Popp de Szatmary, care au lăsat imagini fascinante ale construcției așa cum arăta în secolul trecut.
Sursa: București-Brașov pe variante (Ministerul Turismului, 1976)
