După tradiție, mănăstirea Negru Vodă a fost ctitorită în anul 1215, de Radu Negru Voievod, fiind apoi rezidità de Basarab I şi fiul său, Nicolae Alexandru
După zidirile din veacul al XIV-lea și modificări suferite în secolul următor, biserica Negru Vodă s-a surpat în anul 1628, din cauza unui cutremur puternic. Matei Basarab reconstruiește în 1635 pe aceeași temelie și cu pietrele ctitoriei inițiale şi astfel va rămâne până în 1827 când arhiereul Filaret Beldiman cu ajutorul domnitorul Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oară şi o târnosește iîn 1832.
Actualul complex monastic cuprinde turnul clopotniță, paraclisul domnesc, casa domnească şi anexa acesteia, casele egumenești, biserica bolniță și chiliile.
Turnul-clopotniță, cel mai înalt din Țara Românească, are 35 de metri înălțime. Gangul boltit păstrează şi astăzi masivele porți din stejar menționând anul 1749. Casa Domnească a lui Matei Basarab a fost ridicată în secolul al XVII-lea, constituind locul unde a funcționat și prima tipărită din Țara Românească. Aici a fost tipărită în anul 1642 prima carte în limba română Învățături peste toate zilele. Casa Domnească a fost ridicată în trei etape, între secolele XVII-XVIII, ultima dată fiind modificată în stil brâncovenesc.
În 1987 a fost restaurată prin purtarea de grijă a patriahului lustin Moisescu. În extremitatea estică a Curții Domneşti se află biserica bolniță, ridicată în anul 1714 de descendenţii familiei brâncovenești. Ea adăposteşte o frumoasă pictură realizată în stil renascentist de Gheorghe Tătărăscu.
Biserica mănăstirii Negru Vodă este necropolă domnească şi păstrează documentul epigrafic cel mai însemnat din țară, precum și cea mai veche lespede de mormânt voievodal, scrisă în limba slavonă, aparținând lui Nicolae Alexandru Basarab.
Text preluat din istoricul mănăstirii afișat la intrare
//
Mănăstirea Negru Vodă, construită în anul 1215 conform tradiției, este cel mai important și emblematic monument istoric al localității. Inițial ridicată de Negru Vodă, a fost reconstruită de Basarab I și finalizată de fiul său, Nicolae Alexandru Basarab. Piatra de mormânt a lui Nicolae Alexandru reprezintă cea mai veche din colecția de laude pentru domnitorii noștri. Sub îndrumarea lui Matei Basarab în 1636 și a arhiepiscopului Filaret Beldiman în 1832, biserica a fost reamenajată.
O inscripție descoperită după primul război mondial pe zidul Bisericii Domnești din Curtea de Argeș dezvăluie, pe scurt, că "în anul 6860 (1352), la Câmpulung, a trecut în neființă marele voievod Basarab". Impactul său remarcabil în istoria neamului românesc este evident în întemeierea principatului Țara Românească, iar urmașii săi au fost colectiv numiți Basarabi, reflectând similaritatea cu numele de familie atribuit lui Ștefan, Mihai sau Petru, așa cum C.C. Giurescu indică: "Un nume de botez, căci acesta este Basarab (Basarabă), întocmai ca Ștefan, Mihai sau Petru a devenit numele familiei întregi, după cum numele lui Cezar și Augustus s-au dat apoi tuturor împăraților romani".
Pictura Mănăstirii, realizată la sfârșitul secolului al XVII-lea de către maestrul zugrav Pârvu Mutu, unul dintre conducătorii primei școli de pictură din Țara Românească, îi aduce acestuia recunoașterea ca unul dintre cei mai de seamă pictori ai epocii. Tipografia funcționând din 1635, adusă de mitropolitul Kievului, Petru Movilă, adaugă o notă culturală mănăstirii.
Clopotnița înaltă de 35 de metri a fost construită de Matei Basarab în 1636 și servește drept intrare în Curtea Domnească prin poarta sa sculptată din stejar. La est de curte se află Biserica Paraclis, ridicată în 1718 în timpul domniei lui Ioan Mavrocordat, având picturi interioare realizate în 1860 de artistul Gh. Tattarescu.
Sursa: București-Brașov pe variante (Ministerul Turismului, 1976)
