Instituțiile culturale de prestigiu din Maramureș au jucat un rol important în emanciparea culturală și națională a românilor din zonă și în conservarea identității culturale și naționale locale. În 1860, Asociațiunea pentru cultura poporului român din Maramureș a contribuit la înființarea primului muzeu al zonei. În 1899, un grup de intelectuali maghiari și români a încercat să înființeze un muzeu de istorie și istorie naturală, dar colecțiile acestuia s-au pierdut în timp.
După unirea Maramureșului cu România în 1921, s-a început organizarea unui muzeu etnografic al Maramureșului sub îndrumarea profesorului Gheorghe Vornicu și cu sprijinul ASTREI. În 1926, Muzeul Etnografic al Maramureșului a fost inaugurat în clădirea Palatului Culturii.
În 1940, după Dictatul de la Viena, Maramureșul a fost ocupat de Ungaria, iar cea mai mare parte a colecțiilor muzeului s-a pierdut. După război, în 1954, muzeul local a fost reînființat, iar Francisc Nistor a contribuit la formarea unei noi colecții care a devenit nucleul actualului muzeu.
Muzeul a fost deschis publicului în 1957 cu o expoziție variată, care a funcționat până în 1967. În 1968, s-a continuat efortul de a crea un muzeu etnografic adecvat valorilor Maramureșului, iar în 1971 a fost deschisă expoziția etnografică actuală într-o clădire modernă situată în centrul orașului.
Sursa: muzeulmaramuresului.ro
