În curtea Complexului Mitropolitan, spre stradă, se evidențiază statuia lui Gavriil Musicescu, creată de artistul Milița Petrașcu, și fântâna turnată în fontă, conform planurilor lui Carol Mihalik de Hodocin.
Pe de altă parte, Complexul este sub dominanța Catedralei Mitropolitane, cea mai mare construcție bisericească din țară, inițiată prin eforturile mitropolitului Veniamin Costache, aproximativ pe locul bisericii Stratenia, fosta mitropolie a Moldovei în secolul al XVII-lea.
Veniamin Costache (1768-1846), mitropolit al Moldovei (1803-1808 și 1812-1842), a fost o personalitate de înaltă cultură, susținător al înființării școlilor în limba română și al Eteriei.
Lucrările la clădirea Mitropoliei au început în 1833 sub îndrumarea arhitecților austrieci Freiwald și Bucher, au continuat cu arhitectul Singurov și s-au finalizat în 1887 sub îndrumarea arhitectului român Al. Orăscu, cu o posibilă contribuție a lui Gh. Asachi în prima etapă.
În 1839, când catedrala era aproape finalizată, din cauza unei erori de construcție, cupola mare a căzut și s-au format crăpături verticale în pereți. Tentativele de reparare au eșuat, iar construcția a fost abandonată.
În 1880, la inițiativa lui M. Kogălniceanu, au fost reluate lucrările de restaurare, finalizate în aprilie 1887.
Edificiul, cu interiorul tratat ca un spațiu unitar, are o formă rectangulară, cu câte un turn la fiecare dintre cele patru colțuri.
Stilul arhitectural al clădirii este eclectic, reflectând tendințele din arhitectura europeană a secolului al XIX-lea, dar se evidențiază preponderența formelor academismului de școală franceză.
Pictată în stil academic de către Gh. Tattarescu, interiorul bisericii a fost realizat cu atenție la detalii semnificative. Gh. Tattarescu (1820-1894), recunoscut alături de Th. Aman drept fondator al învățământului artistic românesc, se remarcă prin creativitatea sa prolifică. Acesta a pictat compoziții alegorice cu tematică revoluționară ("Deșteptatea României") sau patriotică ("Unirea Principatelor"), portrete ale unor personalități notabile ("Nicolae Bălcescu"), portrete de gen ("Țărancă din Vlașca"), precum și peisaje cu un puternic caracter realist ("Peștera Dâmbovicioara"), inclusiv lucrări bisericești.
În imediata apropiere a Bisericii Mitropolitane se găsește Palatul Mitropolitan, construit pe locul vechilor rezidențe ale mitropolitului Moldovei și finalizat în 1901. Din construcția veche, datând din 1794, a supraviețuit doar paraclisul.
Lângă acest edificiu, mai aproape de stradă, se înalță Biserica Sf. Gheorghe, construită în 1761 din inițiativa mitropolitului Gavril Caliman. Începând cu 1766, a funcționat ca catedrală metropolitană până în 1880, când a fost inaugurată clădirea actuală a Mitropoliei Moldovei. Cunoscută astăzi sub numele de "Mitropolia Veche," biserica servește rar drept loc de slujire, fiind păstrată ca monument istoric.
Planul bisericii, compus din pronaos, naos și altar, precedat de un pridvor, se distinge prin faptul că absidele laterale sunt integrate în îngroșările zidăriei, asemănător cu biserica Golia.
În urma unui puternic incendiu din 1827, partea superioară a bisericii, inclusiv turlele și bolțile inițiale, au fost distruse. Pereții au rămas doar până la cornișă, fiind acoperiți de o structură simplă și joasă, în interior corespunzând unui tavan drept. Cu arcadele despărțitoare dintre pronaos și naos pierdute în timpul incendiului, interiorul bisericii prezintă acum aspectul unei nave unice.
Frontoanele triunghiulare care delimitează acoperișul au fost realizate în secolul al XIX-lea, sub influența estetică a clasicismului rus.
Fațadele bisericii sunt îmbogățite în mod generos, prezentând o varietate mare de elemente construite din piatră: pilaștri cu capitale de tip neocorintian, un brâu compus dintr-o frânghie răsucită și rame de ferestre împodobite cu sculpturi florale similare celor utilizate în acea perioadă atât în Rusia, cât și în Țara Românească. Catapeteasma, de stil baroc, se remarcă prin frumusețea sa deosebită.
Sursa: Municipiul Iași și împrejurimi (Ministerul Turismului, 1980)
