Din apropierea Pieței Palatului (situată pe strada Anastasie Panu), se desprinde această stradă denumită după domnitorul moldovean Grigore Ghica al III-lea, ale cărui zile au fost încheiate tragic în clădirile beilicului de pe acea vreme, aflate în această fostă uliță ieșeană.
Construirea beilicului din Iași a avut originea în măsurile luate de domnie pentru a găzdui solii turci trimiși la Iași sau în tranzit prin oraș, un număr considerabil de aceștia apărând începând cu secolul al XVIII-lea. Până atunci, acești soli turci și ceilalți demnitari străini erau adăpostiți în unele case boierești sau negustorești, și mai rar, în mănăstiri.
Din cauza unor "incidente" neplăcute care apăreau adesea între turci și gazdele lor, domnia a decis să construiască un imobil special destinat lor pentru a preveni astfel de conflicte.
În cadrul zidurilor beilicului, s-a desfășurat una dintre cele mai tragice drame din istoria Moldovei: decapitarea lui Grigore Ghica Vodă de către turci. Acest domn al Moldovei a refuzat să trimită Înaltei Porți grâu și cherestea, protestând împotriva încălcării integrității Moldovei de către Austria, cu aprobarea turcească.
Domnul a fost chemat la beilic, cu viclenie, sub pretextul că trimisul turcilor, Kara Hisarli Ahmed Bei, era bolnav și nu putea veni la curte pentru a-i transmite știri din Istanbul.
Bazându-se pe afirmațiile rostite, domnul s-a îndreptat către belic însoțit de o gardă redusă. El a fost capturat și omorât, iar capul său a fost expediat la Istanbul, unde a fost expus timp de trei zile la a doua poartă a Seraiului, purtând o inscripție ce-l acuza de trădare. Cadavrul său, aruncat pe fereastră în grădina belicului, a fost discret recuperat de către soția domnitorului și de rudele sale, fiind înmormântat la biserica Sf. Spiridon.
În micul parc amenajat în locul vechilor case ale belicului, se găsește statuia lui Grigore Ghica Vodă, ridicată în 1876.
Grigore Ghica al III-lea a condus Moldova în perioadele 1764-1767 și 1774-1777, precum și Țara Românească între 1768-1769. În timpul domniei sale, a elaborat o legislație fiscală și un regulament de salarizare a funcționarilor, având ca scop limitarea abuzurilor acestora. În 1766, a înființat o fabrică la Chiperești.
Bustul domnitorului, realizat în marmură de Lucreția Filioreanu, se află pe o coloană de marmură cumpărată din Lvov (Lemberg), servind drept soclu. Acest bust înlocuiește originalul, expus în Muzeul de Artă din Palatul Culturii, o creație a sculptorului român Karl Störck.
Dezvelirea statuii la 1 octombrie 1876 a fost marcată de o ceremonie emoționantă, la care au participat numeroși ieșeni, personalități din întreaga țară și delegați străini.
În imediata apropiere a acestui mic parc, la adresa 26, se află Biserica Barnovschi, construită în 1627 de domnitorul Miron Barnovschi.
Din ansamblul clădirilor vechi, singurele elemente rămase sunt biserica și turnul-clopotniță. Casa parohială actuală a fost construită într-un moment ulterior.
Deși arhitectura acestei biserici seamănă cu cea a bisericilor din Moldova, aduce elemente noi, caracterizate de soliditatea excepțională a zidurilor și dorința de a crea un volum unitar, în care se evidențiază doar absida altarului.
Planul monumentului este similar cu cel al bisericii mănăstirii Dragomirna. Inițial, biserica avea un pridvor deschis, cu arcade sprijinite pe stâlpi, pronaos boltit cu o calotă sferică și naos supraînălțat cu o turlă moldovenească tradițională, ridicată pe arce piezișe.
Mai târziu, pridvorul a fost închis, deasupra sa s-a construit un turn cu aspect fortificat, iar pe naos a fost adăugată o nouă turlă cu un diametru mare, neobișnuit în arhitectura moldovenească.
Detaliile exterioare includ două rânduri de fâșii sculptate în zid, delimitând zone neornamentate în care ferestrele au fost săpate, cu ancadramente sculptate conform tradițiilor gotice moldovenești.
Turnul-clopotniță, vechiul turn de intrare în curtea bisericii, pare mai puțin masiv, evoluând de la o secțiune pătrată în partea de jos la o secțiune octogonală în nivelul clopotnițelor, unde sunt deschise goluri mari.
Casa parohială, potrivit presupunerilor, ar fi rezultatul refacerii unei clădiri anterioare în prima parte a secolului al XIX-lea. Noul edificiu a conservat vechile fundații și pivnițe.
Miron Barnovschi a fost domnitor în Moldova între 1626-1629 și în 1633, având origini în familia Movilă. El a implementat reforme sociale, fiscale și administrative și a contribuit la înființarea unor mănăstiri (Bârnova lângă Iași, Hangu), finalizând și construcția unor mănăstiri (Dragomirna) și biserici (Barnovschi și Sf. Ioan din Iași). A fost executat de turci la Constantinopol prin decapitare.
Conform cronicilor lui Neculce, în momentul tăierii capului domnitorului, calul său a sărit într-atât încât frâul a fost eliberat din mâna celui ce îl ținea. După scăparea din frâu, calul a căzut și a murit pe loc. Turcii au interpretat acest incident ca un semn divin. Au regretat fapta comisă și au decis să nu mai execute niciun domnitor moldovean în viitor.
Cu toate acestea, așa cum s-a evidențiat anterior, turcii nu au respectat promisiunea, omorând în același mod pe Grigore Ghica Vodă, 150 de ani mai târziu.
Se crede că cronicarul Neculai Costin (1660-1712), fiul lui Miron Costin, este înmormântat în această biserică.
Sursa: Municipiul Iași și împrejurimi (Ministerul Turismului, 1980)
