Biserica a fost inițial construită de logofătul Ioan Golia către 1564. Voievodul Vasile Lupu a refăcut ansamblul la 1653, iar fiul lui Ștefăniță Lupu (Papura-Voda) a finalizat proiectul în 1660.
Pe faţade, elementele neoclasice se îmbină cu cele renascentiste, in timp ce decorațiunile de pe acoperiş aparțin stilului baroc polonez şi rusesc.
Fresca interioară bizantină inițială este prezentă in pridvor și in porțiuni din pronaos. Candelabrele in formă de coroană cu inscripția lui Vasile Lupu, tronurile voievodale şi catapeteasma sunt neprețuite. Scriitorul lon Creangă a fost diacon aici timp de şase ani şi a locuit într-o casă veche din incinta mănăstirii care găzduieşte azi un mic muzeu etnografic.
Turnul-clopotniță cu 120 de trepte oferă o panoramă deosebită asupra orașului, de pe terasă.
Text preluat din panoul de prezentare de la intrare
Biserica Mănăstirii Golia este piesa centrală a unui ansamblu arhitectural impresionant. Incinta are forma unui patrulater neregulat, cu turnuri circulare la colțuri și un turn-clopotniță monumental pe latura de sud. Intrarea în curtea mănăstirii se face prin acest turn.
Pe lângă biserică, în incinta mănăstirii se află și casa unde a locuit scriitorul Ion Creangă, clădiri care au găzduit Arhivele Statului până acum câțiva ani, precum și o curiozitate arhitecturală numită "Casa apelor", situată pe zidurile Goliei, în stânga turnului-clopotniță.
Deși construită în timpul lui Vasile Lupu, probabil între 1650-1653, cu mici adăugiri aduse de fiul său, Ștefăniță Vodă, în 1660, istoria ansamblului este mult mai veche. Pe locul bisericii actuale au existat două zidiri mai vechi: una datând dinaintea anului 1515 și alta construită la inițiativa boierului Ion Golăi sau Golia în 1576. Informații despre această a doua clădire sunt oferite de o inscripție pe un tetraevanghel, unde se menționează că "acest tetraevanghel l-au tăiat dumnealui Ioan Golăi, marele logofăt, și soția sa Ana... și l-au dat spre rugăciune la biserica de piatră din Iași, în anul 7084 (1576), ianuarie 15".
Prin construirea mănăstirii Golia, Vasile Lupu a dorit să depășească ca mărime Biserica Trei Ierarhi, o construcție monumentală neîntrecută la vremea respectivă, având o lungime exterioară de 39 m, o lățime de 13 m și o înălțime de 14 m (de la nivelul solului până la bolți).
Biserica Golia este o copie fidelă a bisericii Trei Ierarhi, atât în ceea ce privește planul, volumul și spațiul, cât și modul de diviziune a fațadelor. Prin aceasta, se încadrează în tradiția arhitecturii bisericești din Moldova.
Planul bisericii este trilobat, format din pridvor cu două uși laterale, pronaos și naos separate prin camera mormintelor.
Spre deosebire de bisericile mai vechi, care au o singură turlă sau deloc, ori de cele mai noi, care au una sau două turle, Golia are 4 turle așezate în linie dreaptă. Pentru a accentua continuitatea, constructorul a adăugat o pereche de mici calote între turlele mari, cărora le corespund două cupole deasupra camerei mormintelor. Fiecare turlă se sprijină pe "pandativi" alcătuiți din mai multe nivele adăugate în planuri diferite, o tehnică inspirată din arhitectura rusă.
Pridvorul a fost construit ulterior, probabil ca urmare a distrugerii celui original de incendii sau cutremure.
Deși planul bisericii Golia este tipic moldovenesc, arhitectura exterioară este complet nouă pentru Moldova. Fațadele din piatră fățuită sunt realizate cu o deosebită măiestrie și sunt decorate cu pilaștri clasici cu baze și capiteluri corintice, ferestre cu arc în plin centru, încadrate de pilaștri pe console și frontoane triunghiulare.
Arhitectura bisericii, provenind din Italia, este similară cu cea a multor monumente din secolul al XVI-lea și combină elemente renascentiste și baroce.
Stilul arhitectural ar fi putut ajunge în Moldova fie direct, prin intermediul unui meșter italian, fie indirect, prin influența Poloniei, unde barocul era popular la acea vreme, având în vedere relațiile strânse ale lui Vasile Lupu cu Polonia.
Ușile bogat decorate cu chenare orientale accentuează lipsa de unitate a stilului exterior al bisericii.
Biserica Goliei se remarcă prin lipsa de unitate stilistică, prezentând un amestec evident de stiluri diverse.
Lipsa de unitate a stilului a fost observată și de țarul Petru I al Rusiei, care a vizitat biserica în 1711, considerând-o cea mai frumoasă din Moldova și remarcând combinația de "trei feluri de meșteșuguri": polonez, grecesc și oriental.
Caracterizarea lui Petru I este corectă: planul interior al bisericii este tipic ortodox (grecesc), elementele renascentiste sunt interpretate în stil polonez ("leșesc"), iar bolțile și ornamentele ferestrelor au influențe orientale ("moschicesc").
Biserica Golia nu este un amestec eclectic de stiluri, ci o sinteză armonioasă a elementelor artistice cu circulație internațională, adaptate la specificul local. Asimilarea creativă a influențelor externe face din Golia un monument valoros al arhitecturii românești, ilustrând totodată schimbarea de orientare a arhitecturii moldovenești la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Pictura murală a Goliei, finalizată în 1660, seduce prin tonul albastru calm și cald al frescelor, ce creează o atmosferă luminoasă de ansamblu. Din păcate, incendiile, restaurările și repictările au afectat o mare parte din picturile originale, păstrându-se doar fragmente în abside și pridvor.
Mobilierul original al bisericii a suferit pierderi semnificative. Se remarcă totuși tronurile domnești, catapeteasma bogată din 1838, candelabrele cu ouă de struț și stranele sculptate și decorate cu fildeș.
Cneazul Potemkin, în timpul vizitelor sale la Iași, participa frecvent la slujbele din biserica Golia, având chiar o strană personală. Sub această strană au fost depuse în trei urne de argint viscerele sale. O placă neagră în limba rusă enumeră titlurile purtate de cneaz.
Biserica găzduiește mai multe morminte importante, printre care cele ale Sultanei, doamna lui Constantin Racoviță, Smarandei, soția domnitorului Scarlat Calimachi, și Ana Busuioc, posibil sora primei soții a lui Vasile Lupu.
Turnul-clopotniță, probabil construit anterior bisericilor lui Vasile Lupu, are o formă prismatică masivă, cu trei etaje și o terasă ce oferă o panoramă spectaculoasă a orașului.
Deși a suferit modificări de-a lungul timpului, turnul păstrează o unitate arhitecturală. Impresia de soliditate este dată de soclul pătrat, sprijinit de contraforți puternici, și de corpul cilindric lipit de fațada vestică, ce găzduiește scara de piatră spre etajul clopotelor.
Bolta de intrare în incinta mănăstirii se remarcă prin frumusețea nervurilor gotice din piatră sculptată, decorate cu rozete, ce se intersectează în centrul bolții. Data inscripționată pe frontispiciu, 1627, indică probabil anul construcției turnului.
Similar cu Turnul Colțea din București, Turnul Golia din Iași a fost cea mai înaltă clădire a orașului timp de secole. Scriitorul M. Sadoveanu a inclus chiar și un episod romantic din "Hanul Ancuței" ce are loc în acest turn, devenit ulterior loc de detenție.
Zidul incintei, construit probabil odată cu turnul-clopotniță, are la fiecare colț o turelă cu inscripții în limba greacă ce indică anul construcției: 1667, sub domnia lui Duca Vodă. Această fortificație a fost construită pentru a proteja mănăstirea de atacuri.
În timpul conflictelor, mănăstirea Golia, la fel ca multe altele, oferea adăpost populației orașului, care își aducea aici bunurile de valoare pentru a le feri de jaf. Negustorii își depozitau mărfurile chiar în biserică sau în alte clădiri mănăstirești, unii construindu-și chiar magazii proprii în incintă.
O mică clădire din incintă, construită în secolul al XVIII-lea, găzduiește astăzi Muzeul Memorial Ion Creangă. Se crede că a aparținut unui negustor bogat și are o galerie cu arcade la nivelul solului, rezemate pe patru coloane de piatră.
Fosta egumenie, o altă clădire din incintă, are aspectul caselor boierești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a găzduit mult timp Arhivele Statului.
Mănăstirea Golia a avut și un rol trist, adăpostind bolnavi alienați mintal după intervenția unui arhimandrit care pretindea că poate alunga "diavolul" din ei. Clădirea care a servit drept ospiciu între 1798 și 1905 nu are nicio valoare arhitecturală.
Construită în 1766, Casa apelor servea ca rezervor de apă, Golia fiind un centru de distribuție a apei potabile. Clădirea are un balcon de lemn la fațadă, similar cu construcțiile turcești.
O cișmea dublă din fața incintei, datând din aceeași epocă, oferă apă permanentă. Alături de alte două cișmee din Iași (astăzi dispărute), Golia era unul dintre puținele puncte de alimentare cu apă a orașului.
Mănăstirea Golia este un monument istoric important cu o istorie bogată și diverse roluri de-a lungul timpului. De la simbol al orașului la refugiu în vremuri tulburi și chiar ospiciu, mănăstirea a fost martora a numeroase evenimente semnificative din istoria Iașilor.
Sursa: Municipiul Iași și împrejurimi (Ministerul Turismului, 1980)
