Acesta este cel mai mare parc natural din Europa de Est și unul dintre cele mai emblematice exemple de artă peisageră din România.
Parcul se întinde pe aproximativ 90 de hectare, iar zonele verzi, aleile și pădurile îi oferă statutul de cea mai vastă zonă verde urbană din România. A fost deschis în 1903, în prezența Regelui Carol I.
Arhitectul peisagist Edouard Redont a prezentat proiectul viitorului Parc Romanescu la Expoziția Internațională de la Paris în 1900, unde a fost recompensat cu Medalia de Aur.
Parcul a fost realizat în stil romantic, fiind o combinație între arhitectură și pictură peisageră.
În anul 1930, parcul a primit numele „Parcul N. P. Romanescu”. Ulterior, au fost adăugate noi elemente, cum ar fi portalul de la intrare, gardul împrejmuitor, extinderea debarcaderului, modernizarea iluminatului și construirea unei sere de 1050 metri pătrați. În timp, parcul a păstrat componentele inițiale, conform conceptului arhitectului peisagist Redont.
În ansamblul parcului, se remarcă elemente precum: cursurile de apă lungi de peste 1970 metri, aleile de aproape 27 kilometri lungime, intrarea monumentală, monumentul Romanescu, Casa Bibescu, Chioșcul de Fier, Castelul medieval, lacul și debarcaderul, impresionantul Pod Suspendat, cascadele, Marele lac, Grădina zoologică, Hipodromul, Velodromul, teatrul de vară, precum și numeroase statui și grupuri statuare, unele realizate de artiști de renume, precum Brâncuși sau Jalea.
În 1943, la intrarea principală a fost amplasat un bust al lui N. Romanescu, ca un omagiu adus celui care a contribuit semnificativ la realizarea parcului.
