Biserica „Sf. Nicolae” din Rebegești, acum Crețulești, satul Mănăstirea, comuna Crevedia, județul Dâmbovița, cunoscută ca „biserica dintre ape”, este un monument istoric ridicat în 1669 de marele logofăt Radu Crețulescu și fratele său Pădure Postelnicul. Situată pe digul dintre lacurile Zmeul și Buftea, biserica a fost înălțată pentru a servi comunității și este dedicată Sfântului Nicolae.
Conform pisaniei de pe peretele exterior, biserica a fost ridicată în cinstea Sf. Nicolae, de către Radu și Pădure Crețulescu, fii lui Stan Logofătul, ca act de pomană pentru ei și părinții lor, în anul 1669.
Biserica are o formă de navă îngustă, dreptunghiulară, cu o absidă spre est și acoperiș de șiță, specific bisericilor moldovenești. Ferestrele sunt înguste și mărginite de un arc ascuțit, iar aspectul arhitectural indică posibilitatea ca biserica să fie mai veche decât data indicată pe pisanie, fiind restaurată în 1669, când i s-a adăugat clopotnița.
Naosul este separat de altar printr-o tâmplă de zid și de pronaos printr-un zid gros cu ușă de acces. Acest stil de construcție este similar cu cel introdus în Țara Românească de Vasile Lupu, și poate fi regăsit la alte biserici contemporane, precum cele din Târgoviște și Săcuieni.
Pictura interioară combină stilul bizantin cu influențe renascentiste și baroce. În naos, pictura veche este bine conservată, în timp ce în pronaos, reprezentările ctitorilor au o calitate inferioară. Printre cei pictați se numără Pădure Postelnicul și familia sa.
Biserica a fost una dintre primele înălțate în România, înălțarea cu 3,5 metri fiind necesară pentru a evita inundațiile cauzate de creșterea nivelului apei lacului Buftea, după construirea unui baraj. Istoricul Nicolae Iorga a protestat împotriva mutării bisericii, argumentând valoarea ei istorică și artistică, iar soluția a fost ridicarea acesteia în locul actual.
Ridicarea bisericii a avut loc între iunie și octombrie 1935, sub conducerea unor ingineri renumiți, printre care Emil Prager. Aceștia au folosit o tehnică complexă de beton armat și schele, iar detalii despre această lucrare au fost publicate în revista franceză „Science et Industrie”.
Prin aceste lucrări, biserica și-a păstrat pictura murală de mare valoare artistică și documentară, reușind să fie protejată de inundații fără a-și pierde structura originală.
Sursa: www.gazetadambovitei.ro
