Munții Dognecei, cu cele două lacuri ale sale, Mare și Mic, se întind în partea de nord-vest a Munților Banatului, între râurile Caraș și Bârzava. Deși sunt adesea denumiți „muncei”, datorită altitudinii lor modeste (aproximativ 600 de metri, cu punctul culminant la Culmea Mare, de 617 metri), această zonă oferă o frumusețe aparte. Lacurile de la Dognecea sunt deosebite atât prin vechimea lor, fiind construite în jurul anului 1750, cât și prin atmosfera liniștită și peisajul încântător, asemănător unui colț de rai.
Lacul Mare s-a format prin bararea pârâului Dognecea, rezultând o întindere de apă de 6,2 hectare, cu o adâncime maximă de 9 metri în zona cunoscută sub numele de „La Zid”. Lacul Mic, situat la o altitudine mai mică, a fost creat artificial, prin construirea unui baraj de piatră. Acesta are o suprafață mai redusă și o adâncime maximă de 8 metri. Cele două lacuri sunt conectate între ele prin intermediul râului Căuna Mică.
Lacul Mic este înconjurat de o pădure luxuriantă, dominată de fagi și carpeni. În trecut, era cunoscut și sub numele de „Lacul cu nuferi”, datorită prezenței unei bogate vegetații acvatice, cu flori albe care împodobeau suprafața apei.
În această zonă, în Munții Dognecei, mai exact în localitatea Calina, se află un izvor renumit pentru calitatea apei sale minerale naturale. Conform clasificării Organizației Mondiale a Apelor, această apă este considerată a doua ca puritate din Europa, după cea de la Evian.
Sursa: app.banatul-montan.ro
