Mehadia este situată în sud-vestul României, în valea Cernei, la o altitudine de 287 m, pe traseul european E70, între Plugova și Topleț.
Castrul Praetorium și așezarea civilă din jurul său s-au dezvoltat odată cu sosirea romanilor. Militarii care s-au stabilit aici au contribuit la formarea localității, întemeindu-și familii după serviciul militar.
Denumirea Praetorium indică prezența unui comandament militar roman în timpul primului război dacic, în anul 101, conform prof. Iulian Lalescu. Acesta susține că zona permitea retragerea rapidă spre sud de Dunăre.
Castrul se află la 3 km nord de Mehadia și la 2 km sud de Plugova, pe partea stângă a drumului E70. Importanța castrului a crescut, fiind atestată pe o perioadă de trei secole.
Cercetările arheologice au dezvăluit un templu care a funcționat din secolul al II-lea până în secolul al IV-lea.
Lingviștii sunt de acord că numele actual al localității derivă din numele maghiar medieval „Michald”, menționat pentru prima dată în 1323.
În documentele medievale, Mehadia apare sub diferite forme ale numelui „Myhald”. Deși există discuții asupra originii toponimului, mulți autori susțin că denumirea actuală provine din antroponimul maghiar „Myhal(y)”.
Documentele parohiei romano-catolice din secolul al XVIII-lea sugerează că localitatea Myhald a fost fondată în 1273, dar această informație nu este susținută de surse sigure.
Prima mențiune documentară sigură despre cetate este din 1323, sub domnia regelui Carol Robert. Dionisie, marele stolnic regesc și castelan de Myhald, este menționat în mai multe documente.
Mehadia a fost centrul politic și administrativ al unui district până în secolul al XVI-lea și a devenit o cetate regală a Banatului de Severin.
Cetatea, situată strategic, a fost fortificată încă din secolul al XIII-lea de regele Béla al IV-lea, iar ulterior de regele Carol Robert. Aceasta a servit ca bază pentru campaniile regilor maghiari împotriva voievozilor din Țara Românească.
În 1402, Mehadia este menționată ca una dintre „cartierele valahice” ale Banatului de Severin. Primul plan detaliat al cetății a fost realizat în 1697 de contele Luigi Ferdinando Marsigli.
După retragerea Cavalerilor Teutoni, cetatea a fost refortificată de Ioan Corvin și Pavel Chinezul. Regii Sigismund Báthory și Matia Corvin au folosit cetatea în războaiele împotriva turcilor.
Chiar și după bătălia de la Mohács din 1526, Mehadia a rămas în posesia regală, dar a fost preluată de Ioan Zápolya, aliat al turcilor. În 1554, cetatea a fost renovată de guvernatorul Petru Petrovici.
După cucerirea otomana, Mehadia a intrat sub administrație habsburgică, iar în 1717, prințul Eugen de Savoya a ordonat refortificarea cetății. S-au construit două forturi, dar unul singur mai este vizibil astăzi.
Fortificațiile din Mehadia, construite cu piatră locală, aveau un plan neregulat, protejat de ravelini și ziduri.
Luptele pentru cetate în timpul celui de-al treilea război turco-austriac sunt descrise de Karl Kraushaar. În 1739, turcii au cucerit Mehadia, dar au fost înfrânți ulterior de austrieci. În cele din urmă, cetatea a fost distrusă complet între 1788 și 1791.
Sursa: primariamehadia.ro
