Muzeul de artă a găzduit expoziții din anul 1959 în fostul Palat Banffy, o construcție civilă superbă și impunătoare din perioada feudalismului. În anul 1790, capitala Transilvaniei a fost mutată de la Sibiu la Cluj, iar contele Gheorghe Banffy a fost numit guvernator. Edificiul, destinat inițial contelui Gheorghe Banffy și realizat de arhitectul și sculptorul sibian Johann Eberhardt Blaumann între 1774-1785, reprezintă un monument remarcabil în Transilvania datorită armoniei proporțiilor și detaliilor bogat decorate ale celor două fațade.
Palatul, o sinteză interesantă între principiile barocului târziu și tradiționalul stil al clădirilor laice, impresionează prin planul său dreptunghiular, având dimensiunile de 66 și 48,20 m. Fațada vestică, cu intrarea principală, se evidențiază prin loggia cu coloane canelate, capiteluri compozite și arhitrave, susținute de o balustradă continuă decorată cu statui și sculpturi sub îndrumarea lui Anton Schuchbauer.
Fațada principală este impresionantă și prezintă blazonul familiei nobiliare, care include un grifon încoronat cu sabie, un simbol heraldic, flancat de doi alți grifoni. Această fațadă este decorată cu statui ce înfățișează personaje din mitologia antică, precum Marte, Minerva, Apollo, Diana, Hercule și Perseu, lucrări realizate de cel mai renumit sculptor baroc din Transilvania, Anton Shuchbauer.
Anton Schuchbauer, sculptor austriac stabilit în Transilvania, a contribuit la clădire cu lucrări ce se remarcă prin modelajul sugestiv și plastică îngrijită. Curtea de onoare, înconjurată de foișoare la parter și coloane ionice cu ghirlande la etaj, adaugă un plus de eleganță palatului.
În interior, doar salonul de onoare se bucură de un tavan decorat cu stucaturi și pereți împodobiți cu lambriuri din lemn.
Printre oaspeții iluștri care au vizitat palatul se numără împăratul Francisc I, împărăteasa Karolina și Franz Liszt.
În curtea palatului a fost amenajat primul cinematograf din Cluj, iar din anul 1951, acesta găzduiește colecțiile Muzeului de Artă Cluj-Napoca.
Muzeul de artă a fost înființat pe baza donațiilor, repartițiilor din fondul de lucrări al statului, transferurilor și achizițiilor succesive.
Începuturile sale au fost modeste, iar exponatele, alături de cele din alte domenii, au fost expuse după înființarea Societății Muzeului Ardelean la 23 noiembrie 1859, inițial în clădirea actualei Facultăți de Biologie. Ulterior, acestea au fost integrate în expoziții de antichități în 1874, prezentate inițial în sălile Universității din Cluj și, din 1901, în noul local al universității.
Datorită lipsei de spațiu adecvat pentru expoziții, muzeul și-a mutat sediul în mai multe locații până în 1913, când a găsit un spațiu mai extins și unitar pentru pinacotecă, format din 12 săli, unde erau expuse 166 de lucrări de pictură și grafică.
În 1929, odată cu înființarea Institutului de Studii Clasice, cu sediul în clădirea actuală a Muzeului de Istorie a Transilvaniei, întregul material cu tematică istorico-arheologică s-a adunat în aceeași clădire. Aici s-au adăugat și colecțiile donate de Virgil Cioflec, cu 72 de lucrări, majoritatea pictate de Nicolae Grigorescu (31 de pânze) și Luchian (19 lucrări în ulei și pastel).
La această colecție s-au adăugat ulterior și 8 lucrări de pictură și grafică românească donate de Anastasie Simu, Universității din Cluj și Institutului de Studii Clasice, precum și donații de pictură românească făcute de Ministerul Cultelor și Învățământului, precum și de Ministerul de Interne.
Colecția rezultată, formată din 125 de picturi și desene, 2 stampe și 3 sculpturi, a fost expusă în 3 săli ale clădirii Institutului de Studii Clasice.
Prin achizițiile continue realizate sub îndrumarea lui Virgil Cioflec, pinacoteca s-a îmbogățit cu noi lucrări, astfel încât în 1948 număra deja 325 de opere aparținând pictorilor români.
Aceste lucrări au fost expuse până în 1951 în clădirea Institutului de Studii Clasice, iar ulterior, împreună cu materialul preluat de la Muzeul Arheologic și de la Muzeul de Artă al Republicii, au fost organizate în 1952 în clădirea actualului Muzeu Etnografic al Transilvaniei, marcând prima expoziție de bază cu opere de artă românească și universală.
În 1958, muzeului i s-a alocat spațiul din Palatul Banffy, unde în 1959 s-a inaugurat Galeria de Artă Națională, prezentată în 28 de săli.
Sursa: Municipiul Cluj-Napoca și împrejurimi (Ministerul Turismului, 1982)
