Biserica din Săcele, închinată Sfântului Nicolae, adăpostește numeroase obiecte de cult și cărți liturgice de mare valoare. Printre acestea, se remarcă două cruci din metal cu elemente de lemn, una datând din 1799, iar cealaltă fiind puțin mai recentă. De asemenea, în incinta bisericii se găsesc icoane vechi de lemn din secolul al XIX-lea, lumânări de argint din aceeași perioadă și o icoană a hramului, realizată din lemn înzestrat cu argint, reprezentând pe Sfântul Nicolae.
Conform tradiției, această icoană este mai veche decât biserica însăși și a fost oferită de voievodul Mihai Viteazul. De asemenea, în posesia bisericii se află un Apostol tipărit în 1851, un Octoih mic tipărit în 1855, o Psaltire a lui David tipărită în 1857 și un Molitvelnic datând din 1893.
Pe unul din candelabre este gravată inscripția: Acest candelabru este donat de către Radu, Stanca și Maria la biserica cu hramul Sfântul Nicolae pe data de 30 martie 1821.
Conform monografiei parohiale, în timpul primului război mondial, în vara anului 1916, la 1 august, trupele imperiului habsburgic au confiscat clopotele de aramă mici și mijlocii, cântărind 200, respectiv 500 de kilograme, pentru a le utiliza în fabricarea tunurilor. În urma rugăminților femeilor, habsburgii au decis să lase necenzurate clopotul mare, în greutate de 1000 de kilograme, la locul său în clopotniță, folosindu-l în exclusivitate pentru necesitățile bisericești până în 1922.
În acel an, preotul Oancea a inițiat achiziționarea unor clopote noi, de dimensiuni similare celor confiscate. Pe clopotul vechi se regăsesc următoarele însemnări: Acest clopot a fost refăcut cu contribuția comunității române din Bacifalu pentru biserica Sfântul Nicolae la data de 19 decembrie 1847, turnat de Obert Gottschling în Kronstadt. Celelalte două clopote au inscripții care atestă faptul că au fost realizate în 1922, după unirea tuturor provinciilor românești.
//
Orașul Săcele se clasifică ca al treilea centru urban din județul Brașov în funcție de dimensiune. Săcele a luat naștere prin unirea a patru localități rurale din grupul satelor săcelene: Baciu, Turcheș, Cernatu și Satulung, dispuse într-o succesiune de 7,5 km. Aceste sate săcelene au o vechime notabilă, fiind menționate încă din secolul al XIV-lea în documente care le asociau cu moșiile unor nobili feudali și, ulterior, le-au inclus în domeniul castelului Bran. Încă din acele vremuri, locuitorii erau cunoscuți ca fiind crescători de animale specializați în păstoritul transhumant.
În secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea, aceste sate erau considerate principalii crescători de vite din Transilvania. Satulung, în particular, era cea mai mare localitate rurală din Țara Bârsei. Odată cu activitatea de creștere a animalelor, s-au dezvoltat și meșteșuguri tradiționale precum țesutul și cojocăritul.
Biserica Sf. Nicolae din Cernatu, construită între 1776-1808, impresionează prin înălțimea sa, în timp ce biserica ortodoxă din Turcheș, ridicată între 1812-1819, se remarcă prin frumoasele picturi murale realizate de pictorul brașovean Mișu Popp în 1874. De asemenea, elementele decorative ale fațadelor, precum cornișe, pilaștri, capiteluri și ancadramente, sunt notabile prin stilul lor neoclasic.
Sursa: București-Brașov pe variante (Ministerul Turismului, 1976)
Sursa: ziarullumina.ro
