Construit în 1377 de locuitorii cetății Brașovului, castelul Bran reprezintă un monument remarcabil de arhitectură, având funcții atât militare, cât și administrative, înlocuind o fortificație mai veche din secolul al XIII-lea. Sub castel, se găsește o prăpastie denumită Dealul Furcilor, utilizată pentru a arunca cei găsiți vinovați de infracțiuni. În trecut, pedepsele menționate în documente includ 24 de lovituri de bici pentru femeile vinovate și 24 de lovituri de bâtă pentru bărbații nesupuși.
Pe parcursul istoriei sale, cetatea a avut un rol crucial în supravegherea traficului comercial dintre Brașov și Țara Românească. Însă, în 1836, misiunea economică a încetat odată cu mutarea vămii de la Bran la Giuvala, situată la aproximativ 18 km spre sud. După primul război mondial, cetatea a fost donată familiei regale de către autoritățile brașovene, devenind reședința regală de vară până în 1947.
Configurat cu un plan neregulat, complexul de clădiri al cetății include un post avansat de apărare, format din două rânduri de ziduri care închideau trecătorile către sud și un zid de incintă, construit din calcar brut, traversat de guri de tragere, dispus pe trei nivele. Donjonul de pe latura nordică se distinge prin cele 7 nivele comparativ cu cele 4 ale restului clădirii, cuprinzând doar două încăperi la etajele IV și VI, conectate printr-o scară îngustă de lemn către postul de observație de pe acoperiș. În curtea interioară, o fântână săpată în stâncă atinge o adâncime de 57 de metri, iar accesul la cele două pivnițe se face tot acolo.
Aspectul actual al clădirilor a fost configurat în perioada 1920-1930, când s-au efectuat modificări conform proiectelor arhitectului Simon Karl. În acea perioadă, au fost adăugate două turnuri pentru scări, gurile de tragere au fost transformate în ferestre, sobele și vetrele au devenit cămine, iar fântâna cetății, acoperită la nivelul solului cu o placă de beton, a fost transformată în casa liftului.
Începând cu anul 1957, Castelul Bran a devenit un muzeu de artă feudală, adăpostind piese românești și străine din perioada secolelor al XV-lea până în al XIX-lea. Vizitatorii pot explora săli cu mobilier în stilurile Renascentist și Baroc, o sală dedicată pieselor orientale, altele cu mobilier în stil rococo, precum și sala cu pat baldachin din ultima perioadă a Renașterii italiene, împreună cu diverse sculpturi din lemn datând din secolul al XV-lea etc.
În imediata vecinătate a castelului, în apropierea intrării principale, se află secția de etnografie în aer liber a muzeului, unde se pot admira autentice opere de arhitectură rurală: case, mori, prăvălii și alte construcții colectate din împrejurimi și reconstituite cu mare fidelitate. În zilele de sărbătoare, muzeul oferă vizitatorilor ilustrații vii ale modului de viață material și spiritual al locuitorilor din satele Branului, prin spectacole folclorice, demonstrații de producere a ceramicii, etc.
La intervale regulate, în sălile castelului aveau loc recitaluri de muzică de cameră, spectacole de poezie și piese de teatru.
În fața castelului, în parcul de lângă șosea, se găsește bustul lui Ion Pușcariu, realizat în bronz și amplasat pe un soclu de piatră, o creație a sculptorului Mățaoanu.
Ion Pușcariu (1824-1912) - un luptător pentru cauza națională, a publicat diverse studii istorice, ceea ce l-a adus în 1877 la statutul de membru onorific al Academiei Române.
Sursa: București-Brașov pe variante (Ministerul Turismului, 1976)
