Fortificațiile orașului reprezintă vestigiile primelor cetăți originale construite în Transilvania în secolul al XIV-lea (1387).
Sistemul defensiv din Sebeș se manifestă sub forma unui zid de incintă cu o înălțime de 7 metri și o grosime de 1,5 metri, având aproximativ o formă dreptunghiulară și o suprafață de 1700 m²; acesta cuprinde un turn exterior la fiecare colț și la porți (în total 8 turnuri). Configurația acestei fortificații amintește de modelul roman.
Zidul de incintă este construit din blocuri de piatră și bolovani de râu, uneori și din cărămidă, prezentând creneluri înalte și mici, asemănătoare unor "balcoane" de strajă. Fragmente ale acestuia pot fi observate pe strada Lenin (la poarta dinspre vest), pe strada Peneș Curcanul (la poarta nordică) și pe strada Traian (unde se păstrează urme ale zidului).
Turnurile sunt încă vizibile pe strada Olteanu, unde se găsește un turn cu plan semicircular, ziduri groase și o inscripție datând din 1634 (care a fost ulterior modificat într-o locuință, abandonându-și complet aspectul inițial); turnul Peneș Curcanul, un turn poligonal exterior, datat din 1678, și turnul croitorilor, redenumit ulterior turnul studentului, situat lângă parcul orașului, probabil ridicat după finalizarea zidului de incintă.
Denumirea "turnul studentului" amintește de un incident din 1438, când cetatea Sebeș, încă în construcție, a fost asediată de trupele turcești conduse de sultanul Murad al II-lea. Desigur, consiliul orașului a decis să predea cetatea, însă un grup de locuitori, printre care și un elev al școlii germane locale, denumit "student" în acele vremuri, a refuzat să se supună deciziei și s-a adăpostit în turn, având intenția de a se opune invadatorilor.
Turcii au încercat să-i alunge din turn, dar fără succes. În schimb, au creat un foc imens în jurul acestuia, sufocând cei închiși. Supraviețuitorii, inclusiv studentul, au fost duși la Istanbul, iar studentul a fost vândut și transportat la Adrianopole. Timp de 20 de ani, acesta a fost captiv la turci, încercând de mai multe ori să evadeze. Reușita a venit la a cincea încercare, moment în care s-a refugiat în Italia, continuându-și studiile. Aici, el a scris o carte în latină, numită simplu "Cartea despre religia, moravurile și nelegiuirile turcilor" (textul fiind prea scurt), publicată în 1481 la Urach. Autorul, cunoscut drept "anonimul din Sebeș", a obținut un mare succes, devenind una dintre puținele lucrări despre un popor mai puțin cunoscut în Europa acelor vremuri, dar a cărui amenințare era bine evidențiată prin acțiunile lor războinice.
La sfârșitul secolului al XVI-lea, cartea a ajuns la cea de-a 25-a ediție, iar se pare că în 1530, Martin Luther a avut acces la o copie. Unii îl denumesc pe autor "studentul de la Rome".
Istoria orașului Sebeș a cunoscut și ulterior cruzimea atacurilor otomane, precum în 1661, când turcii conduși de Ali Basche au incendiat orașul, distrugând și acoperișul turnului central al bisericii evanghelice. Cu ocazia restaurării acestui turn în 1662, au fost descoperite documente care aminteau de atacul turcesc.
Sursa: Itinerar turistic Brașov - Sibiu - Alba Iulia (Ministerul Turismului, 1982)