Castelul Teleki

Ansamblul este alcătuit din două monumente: pavilionul de intrare, situat pe laturile de nord și sud, și castelul Teleki. Acesta este înregistrat în Repertoriul Arheologic Național sub codul 34672.02.

Programul de vizitare al castelului variază în funcție de sezon: în perioada octombrie–martie, acesta poate fi vizitat între orele 09:00 și 17:00, iar în intervalul aprilie–septembrie, vizitatorii sunt așteptați între 10:00 și 18:00.

Castelul Teleki, un monument istoric de importanță națională, a fost construit pe un teren ce a aparținut anterior lui Iancu de Hunedoara, lui Matei Corvin și, ulterior, cancelarului Transilvaniei Mihály Teleki. Construcția sa datează din secolul al XVIII-lea, începând după anul 1746, în timpul contelui Pál Teleki de Szék. Acest lucru este confirmat de stema compusă Teleki-Haller aflată deasupra porții principale, precum și de anul 1752 înscris pe bolțarul ușii corpului de locuință.

Castelul se întinde pe o suprafață de 11 hectare și a fost reședința familiei nobiliare Teleki. Este compus din mai multe clădiri construite în perioade diferite. Corpul de locuit (denumit C3), alcătuit din două rânduri de camere, fiecare cu câte trei încăperi, reflectă modelul curiei nobiliare în stil baroc de la sfârșitul secolului XVIII, conform specialiștilor.

Clădirea principală de intrare (C1) a fost ridicată în jurul anului 1760. Ulterior, au fost adăugate anexele (C2, C4 și C5), dispuse în jurul unei curți de formă dreptunghiulară, deschisă pe latura vestică de poziționarea corpului principal.

Inventarul realizat în anul 1774 menționează că sălile castelului erau decorate cu stucaturi și pictate în diverse culori. Din analiza singurei bolți păstrate, se deduce că încăperile erau acoperite cu bolți în leagăn cu penetrații, adică bolți în cruce barocă. Patru dintre încăperi — sala de mese, capela, salonul și dormitorul — erau decorate cu stucaturi. Sala de mese era pictată cu motive figurative în galben, albastru și roșu. Capela era văruită în alb, cu decorații figurative, în ton cu rolul său liturgic. Salonul, cunoscut ca „casa galbenă”, avea decor floral, iar dormitorul, numit „casa verde”, era împodobit cu motive florale, având o ușă vopsită în albastru.

Pe exterior, conform aceluiași inventar din secolul XVIII, clădirea era zugrăvită în albastru, în timp ce bosajele de colț și cornișa erau albe.

Pe domeniul castelului, printre arborii seculari, se află un stejar cu o vechime de peste 600 de ani, amintind de vremurile în care reședința era înconjurată de pădure. Pe trunchiul acestuia este inscripționat anul 1406, dată consemnată de familia contelui Teleki. În deceniul al doilea al secolului XX, copacul a fost lovit de fulger de două ori, dar a fost salvat de contele Teleki Ernő, al zecelea descendent al familiei.

La data de 27 aprilie 1824, un incendiu a distrus castelul. Se presupune că acesta a dus la prăbușirea bolților din corpul de locuit și la distrugerea turnulețului aflat deasupra intrării.

În anul 1936, pentru a lărgi curtea interioară, contele Ernest (Ernő) Teleki, ultimul proprietar al ansamblului, a angajat arhitectul Lajos Meczner din Budapesta pentru a demola aripa stângă a castelului. Aceasta a fost reconstruită la câțiva metri distanță, păstrând fidel structura originală.

Până în anul 1945, la intrarea principală erau amplasate două statui baroce, datând din 1790: una reprezentându-l pe Sfântul Ioan de Nepomuk și cealaltă pe Fecioara cu Pruncul. Acestea au rămas în grădina castelului până în anii ’70 ai secolului XX.

După naționalizarea din 1945, conform mărturiei ultimului proprietar, mobilierul și operele de artă au fost transportate cu o căruță, iar statuile din sala de mese și grădină au dispărut. Acestea au fost recuperate de istoricul de artă Nagy Margit, care le-a salvat și le-a dus la muzeele de istorie din Bistrița și Cluj. Ulterior, ansamblul a funcționat ca sediu al Întreprinderii Agricole de Stat, fiind abandonat după Revoluția din 1989.

În anul 1999, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a preluat terenul și parcul domeniului, iar în 2017 a lansat proiectul de reabilitare și restaurare a castelului din Posmuș. Proiectul a fost finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020.

Cinci ani mai târziu, în septembrie 2022, Castelul Teleki a fost redeschis publicului sub forma unui centru multicultural. Începând cu anul 2023, acesta se află în administrarea Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud. Pe lângă rolul său turistic, castelul găzduiește expoziții, ateliere de creație artistică și etnografică, precum și conferințe cu tematică cultural-artistică.

Sursa: www.complexulmuzealbn.ro