La Giurgeni, ne apropiem de malurile fluviului Dunărea.
Finalizat la sfârșitul anului 1975, noul pod peste Dunăre are ca scop să contribuie semnificativ la dezvoltarea și accelerarea transportului de mărfuri și persoane pe una dintre principalele rute ale economiei, sprijinind totodată creșterea traficului turistic la nivel intern și internațional.
Acesta facilitează legăturile dintre litoralul Mării Negre, Delta Dunării și alte regiuni interioare ale țării. Cu o traversare a fluviului pe o distanță de aproximativ 750 de metri, podul însumează o lungime totală de 1,456 metri, incluzând două viaducte de acces, fiecare având 350 de metri pe maluri. Carosabilul, echipat cu 4 benzi de circulație, are o lățime de 13,80 metri.
Încercăm o călătorie scurtă pe Dunăre, de la izvoarele sale până la punctul în care se varsă în Marea Neagră.
Într-un loc îndepărtat, în vestul Europei, acolo unde râurile Brege și Brigach se adună de pe coastele stângi-coase ale Munților Pădurea Neagră din Germania și se contopesc la Donaueschingen după 48,5 km pentru a forma Dunărea, peisajul nu este similar cu cel al imensului fluviu care irigă extremitatea sudică a României. Cu toate acestea, pe măsură ce primește noi afluenți, cei 300 de afluenți strânși de pe o suprafață de 805,000 km² (de trei ori și jumătate mai mare decât țara noastră), aspectul său suferă modificări.
De pe teritoriul celor două țări pe care le străbate - Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria, România și Ucraina - continuu se adaugă alte și alte ape, conferindu-i Dunării forța și capacitatea de a-și croi drumul. Având o lungime de 2,858 km, Dunărea este al doilea fluviu ca lungime pe continent, după Volga.
Cursul tumultuos al Dunării, pornit de sub Pădurea Neagră, se liniștește în bazinul Vienei, astfel că, atunci când străbate prima capitală, Viena, pătrunde calm, revigorând aspectul vechiului oraș și dându-i un farmec aparte. Brizele dispersă miresmele florilor, iar razele tremurânde surprind siluetele misterioase ale clădirilor, în timp ce se scurg zi și noapte, șoptind murmure melodioase ce au inspirat mulți poeți și compozitori vienez.
În continuare, pe un traseu de câțiva zeci de kilometri, Dunărea delimitează granița dintre Slovacia și Ungaria, apoi curge spre sud, trecând sub arcadele largi ale podurilor, în minunata capitală a Ungariei, Budapesta. Aici, fluviul se desparte de două ori pentru a îmbrățișa două insule pitorești chiar în interiorul orașului: insula Margareta, un parc crescut parcă din apă, și insula Csepel.
Ulterior, marele fluviu intră în Serbia, reflectând siluetele clădirilor unei alte frumoase capitale, Belgrad.
După o traversare egală a câmpiei, odihnită și revigorată de apele unor afluenți importanți - Drava, Sava, Morava, Tisa - Dunărea se îndreaptă acum spre est, pregătindu-se să înfrunte cea mai dificilă barieră, defileul Dunării, și, totodată, intră pe teritoriul țării noastre, pe care o străbate pe o distanță de 1,075 km, reprezentând 38% din lungimea totală a fluviului.
La ieșirea din defileu, în parteneriat cu Serbia, s-a construit unul dintre cele mai mari sisteme hidroenergetice și de navigație din Europa și chiar din lume. Acest sistem include o hidrocentrală cu o putere instalată de 2,100 MW. Lacul de acumulare format în spatele barajului hidrocentralei adaugă frumusețe și atractivitate acestei zone turistice.
De aici, orizonturile se deschid larg, iar apele fluviului își încetinesc cursul în Câmpia Română. Lunca extinsă permite Dunării să se desfășoare leneș, traversând vechi orașe-porturi și înconjurând pitoreștile insule ale Ialomiței și Brăilei. Bogăția apelor Dunării este exploatată pentru irigarea unor întinse terenuri din cea mai fertilă zonă agricolă a țării, Câmpia Română. Astfel, au fost dezvoltate sisteme de irigații care, pe lângă udatul terenurilor, gestionează și excesul de umiditate în perioadele respective. Din Galați, Dunărea își continuă cursul spre est, până când se varsă în Marea Neagră prin trei guri distincte.
Dunărea constituie una dintre principalele căi de navigație din Europa, reprezentând un important mijloc de conexiune între statele europene centrale, estice și vestice, datorită unui complex sistem de canale.
În localitatea Ulm din Germania, unde devine navigabilă, râul prezintă o lățime cuprinsă între 20 și 100 de metri, crescând la Viena la valori cuprinse între 100 și 350 de metri, iar în Câmpia Panonică ajunge la 0,6-1,5 kilometri și în Câmpia Română la 1,5-3 kilometri.
Viteza de curgere a apei variază de la 1-2,8 metri pe secundă în zona Ulm, la 2,2-4,7 metri pe secundă în defilee și între 0,3-1,1 metri pe secundă în zonele de câmpie.
Cea mai mare adâncime a râului se înregistrează la Tulcea, unde fundul albiei coboară cu 24 de metri sub nivelul mării.
Dunărea a reprezentat o sursă constantă și impresionantă de inspirație pentru poeți, scriitori și compozitori din țările riverane și nu numai.
Exemple notabile includ celebrele valsuri "Dunărea albastră" compus de Johann Strauss și "Valurile Dunării" de către compozitorul român Iosif Ivanovici, precum și opere literare precum "Pilotul Dunării" de Jules Verne, "Omul de aur" de Jokai Mor, "Chira Chiralina" și "Codin" de Panait Istrati.
Sursa: Litoralul românesc al Mării Negre (Ministerul Turismului, 1976)
