Așezarea este deosebit de interesantă din punct de vedere istoric, iar săpăturile arheologice au evidențiat unelte, ustensile, arme și olărie realizate în maniera tradițională dacică, fie prin mână sau la roată, urmând o tehnologie celto-elenistică. Aceste descoperiri atestă continuitatea locuirii sale, începând de la epoca dacică și până în zorii evului mediu.
Descoperirile din perioada dacică și daco-romană au fost urmate de cele românești, evidențiind o cultură materială românească veche, cuprinsă între secolele VII-XI. Aceasta este reprezentată prin locuințe, unelte, ustensile și olărie, păstrând o tradiție veche de influență daco-romanică.
De asemenea, în această zonă a fost identificată o cetate de pământ considerată centrul voievodatului lui Menumorut, un lider al uneia dintre cele trei formațiuni politice românești de tip feudal din Transilvania, în secolele X-XI.
Menumorut conducea un teritoriu între râurile Someș și Mureș, iar puterea sa a fost notabilă. El a îndrăznit să se opună pretențiilor ridicate de căpeteniile triburilor maghiare de a ceda țara și a avut curajul să se confrunte cu aceștia în două expediții organizate de el. Forta voievodului bihorean s-a bazat, probabil, pe existența unei populații semnificative.
Cu toate acestea, Menumorut, cunoscut și ca "ducele Bihorului", a fost învins în timpul celei de-a doua expediții maghiare de luptă, iar cetatea Bihariei a fost ocupată în a 13-a zi de asediu.
Tradiția relatează că, după această confruntare, Menumorut a fost obligat să ofere mâna fiicei sale în căsătorie lui Zoltan (Zulta), fiul regelui maghiar Arpad.
Construită la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea, Cetatea Bihariei era o fortificație de pământ, înconjurată de valuri înalte de aproximativ 7 metri, cu latura vestică având o lungime de circa 60-70 de metri. Un șanț defensiv încă vizibil înconjoară valurile, iar în partea estică, acestea delimitează o curtină cunoscută local sub numele de "Cetatea fetelor". Cetatea Bihariei se remarcă ca un monument impresionant, fiind una dintre cele mai mari cetăți patrulatere din România și Europa Centrală.
Unul dintre aspectele distincte ale culturii materiale din perioada de formare a poporului român sunt fortificațiile de pământ și lemn, răspândite pe întreg teritoriul Transilvaniei.
În literatura de specialitate, se estimează că existau aproximativ 400 de astfel de fortificații, dintre care 150-200 ar putea să dateze din perioada prefeudală timpurie.
Cetatea Bihariei este menționată pentru prima dată de cronicarul Anonymus în lucrarea sa "Gesta Hungarorum", unde o numește "Castra Byhor" și o descrie ca reședința "ducelui român" Menumorut.
Sursa: Itinerar turistic Alba Iulia - Cluj-Napoca - Oradea (Ministerul Turismului, 1982)
