Vila Elisabeta a fost ridicată în anul 1875, de către guvernatorul băilor, Carol Tatartzi, în stilul rococco II. Edificiul are regim de înălțime demisol+parter+etaj parțial, de o factură asimetrică: un corp principal (fațada principală înspre stradă, loggie tratată prin timpan triunghiular) şi unul secundar (regim P+E și un lanferou aparte, actualmente farmacie). Corpurile sunt legate cu o copertină, odinioară terasă circulabilă, în prezent acoperită cu învelitoare de tablă. Înălțimea dominantă a monumentului este susținută de un turn cu ceas, deasupra nodului de scări, mărginind accesul principal în curte. Concepută ca locuință, vila a adăpostit, după 1948, Biblioteca orăşenească Nicolae Stoica de Hațeg la parter, iar la etaj, Casa Orăşenească de Cultură.
În această vilă a petrecut câteva zile celebra împărăteasă Elisabeta (Sissy), în primăvara anului 1887, într-o călătorie în Ungaria de Sud, la Herkesbad. Însoțită de Sarpita Majlah, se plimbă ore întregi prin galerii şi prin împrejurimile stațiunii. În atmosfera atât de specifică stațiunii, în sânul unei naturi sălbatice, Sissy savurează comunicarea cu natura, traduce din poezia maghiară şi recitește Heine. În 7 aprilie, ea îi scrie deja mamei sale, iar în 28 aprilie primește aici vizita reginei Carmen Sylva (Elisabeta, soția lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, o altă suverană dăruită artelor). Toate acestea sunt consemnate în jurnalul fiicei, dar şi în scrisoarea împărătesei către aceasta. Apoi, Sissy pleacă spre Sinaia, în 13 mai 1887, şi se reîntoarce la Viena.
Povestea romantică a prezenței împărătesei la Băile Herculane, este întărită de semnalarea certificatului de botez a fiicei unui cioban, Veta, botezată astfel, fiindcă nașă a fost însăşi Sissy, precum şi de existența inelului cu piatră de rubin, pe care împărăteasa l-a dăruit aceluiaşi cioban şi care s-a păstrat în familia urmaşilor acestuia.
Text preluat din panoul stradal
