Podul de Piatră din Iași a fost construit în jurul anului 1870 pentru traversarea râului Bahlui și este inclus astăzi pe Lista monumentelor istorice. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, lângă acesta a fost ridicat un pod de beton, care a preluat traficul rutier.
Râul Bahlui are o lungime de 119 km și un bazin hidrografic de 2.007 km². Izvorăște din județul Botoșani și se varsă în râul Jijia, lângă localitatea Chiperești, în județul Iași. Numele său este de origine cumană (turcă), însemnând „pârâu mocirlos”. Râul traversează orașele Hârlău și Iași, pe o distanță de 14 km în Iași, împărțind orașul în două. Printre afluenții săi principali se numără Gurguiata, Durușca, Ciric, Bahluieț, Nicolina, Voinești și Valea Locei. Prima atestare documentară a Bahluiului apare în 1384, într-un document emis de Petru I Mușat, în care se menționează și morile de apă de pe râu.
Planuri de regularizare a Bahluiului au existat încă din 1785, când s-a propus construirea unui canal navigabil prin Iași. În Regulamentul Organic din 1832 s-a reluat ideea unirii Siretului cu Prutul prin Bahlui, pentru a facilita comerțul în capitală. După mutarea capitalei la București în 1862, Mihail Kogălniceanu a cerut compensații economice pentru Iași, printre care și realizarea acestui canal navigabil. În plan literar, poetul Vasile Alecsandri a dedicat în 1844 o odă râului Bahlui, în care îl descria ca fiind plin de noroi și adăpost pentru broaște, iar Mihai Codreanu l-a menționat în sonetul *Diana*.
Între 1911-1913 s-a realizat o rectificare a albiei râului în zona municipiului Iași. Orașul a fost afectat de inundații mari în 1871 și 1932, cea din urmă fiind evocată în romanul *Turnuri sub apă* de Sandu Teleajen. În anii 1960-1970, sub primăria lui Ioan Manciuc, au avut loc lucrări de regularizare a albiei, în urma pericolului repetat de inundații. În anii 1980, Ministerul Mediului a elaborat un proiect pentru transformarea râului în canal navigabil, dar planul a fost abandonat de autoritățile comuniste.
Sursa: turistiniasi.blogspot.com
