Mihail Kogălniceanu (1817-1891) s-a născut în această casă. A fost un mare militant unionist, scriitor, istoric, diplomat.
Ca prim-ministru al României în epoca Unirii, a promovat reforma agrară şi administrativă, dar şi secularizarea averilor mănăstirilor. Tot aici a locuit şi principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen în timpul vizitei la laşi din 1869.
Casa a fost reamenajată în stil neoclasic în 1888 de arhitectul Carol von Kugler. In 1918, când oraşul era Capitală de Război a României, în clădire a funcţionat Curtea Marţială.
Edificiul, transformat în muzeu in 1970, reconstituie atmosfera elegantă a locuințelor boiereşti: mobilier în stil Louis XVI şi Biedermeier sau porţelanuri de Sèvres şi găzduieşte evenimente culturale. Vizitatorii sunt întâmpinaţi de holograma lui Kogălniceanu.
Text preluat din panou de prezentare
Muzeul Memorial Mihail Kogălniceanu se găsește la adresa Str. M. Kogălniceanu nr. 11, în fosta casă Jora, și este dedicat aducerii aminte, vieții și operei lui M. Kogălniceanu, fiind amenajat într-una dintre locuințele care au aparținut acestuia.
Mihail Kogălniceanu (1817-1891), născut la Iași, a fost o figură marcantă în domeniul politic, istoric, jurnalistic și oratoric. El a fost academician și profesor de istorie națională la Academia Mihaileană și este recunoscut ca unul dintre fondatorii istoriografiei române moderne. În calitate de redactor și conducător al revistei "Arhiva românească" (1840-1841 și 1845), el a publicat documente istorice, precum și culegerile "Letopisețele Țării Moldovei" și "Cronicele României". Kogălniceanu a fost un susținător al presei cu orientare patriotică și democratică, editând periodice precum "Dacia literară" (1840), "Propășirea. Foaie științifică și literară" (1844) și "Steaua Dunării" (1855-1860). Metoda sa romantică de cercetare a contribuit la elaborarea unei istorii naționale ("Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens", volumul I, perioada 1241-1792). În domeniul literaturii, Kogălniceanu a abordat diverse genuri, inclusiv proza autobiografică ("Iluzii pierdute, Un întâiu amor"), istorică ("Trei zile din istoria Moldovei"), observații satirice asupra moravurilor ("Fiziologia provincialului la Iași", "Adunările dănțuitoare"), romanul neterminat ("Tainele inimii") și pamfletul. Printre primele idei afirmate de el s-a numărat și aceea că cunoașterea trecutului patriei este esențială pentru afirmarea identității naționale ("Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională la Academia Mihăileană"). Chiar dacă nu a participat direct la revoluția din 1848, contribuțiile lui M. Kogălniceanu au influențat ideologia pașoptistă, iar în emigrație, la solicitarea Comitetului revoluționar moldovean, a redactat "Dorințele partidei naționale din Moldova".
M. Kogălniceanu a avut un rol semnificativ în efortul de Unire a Principatelor și, după realizarea acesteia, a ocupat funcțiile de ministru și ulterior prim-ministru al României între 1863 și 1865. În timpul mandatului său, a avut o contribuție semnificativă la adoptarea unor legi democratice precum secularizarea averilor mănăstirești și reforma agrară. În calitate de ministru de externe în anii 1876, 1877-1878, a rămas în istorie prin implicarea sa în actul proclamării independenței naționale a României.
Muzeul, înființat în 1975, oferă o privire în istoria mândră a poporului român, evidențiind numele cu rezonanță patriotică al lui M. Kogălniceanu. Prin colecțiile sale de documente, fotografii, tratate de artă, tablouri, porțelanuri, argintărie și mobilă care au aparținut lui M. Kogălniceanu, muzeul reconstituie atmosfera în care marele om de stat și-a trăit o mare parte din viață și a creat.
Construită în 1835 în stil neoclasic, clădirea muzeului este o parte valoroasă a tezaurului arhitectural ieșean, având o importanță istorică deosebită pentru momentele semnificative din istoria României. Concertele camerele desfășurate săptămânal în fostul salon al casei, apreciate de comunitatea locală, aduc mereu un numeros public în această locație plină de istorie.
Sursa: Municipiul Iași și împrejurimi (Ministerul Turismului, 1980)
