Biserica „Sfântul Lazăr” din Iași este un important lăcaș de cult ortodox situat în centrul municipiului Iași, pe strada Dimitrie Gusti nr. 1, în imediata apropiere a Teatrului pentru Copii „Luceafărul” și a Palatului de Justiție. Această biserică deține două hramuri: „Învierea lui Lazăr”, sărbătorit în ajunul Floriilor, și „Sfânta Ecaterina”, celebrată pe 25 noiembrie. Începând din anul 2004, Biserica „Sfântul Lazăr” este inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Iași, fiind clasificată cu codul IS-II-m-B-03908, cu o datare atribuită sfârșitului secolului al XVIII-lea.
Primele informații documentate despre existența unei biserici pe acest loc datează din perioada domniei lui Mihai Racoviță, care a condus Moldova între anii 1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726. În timpul primei sale domnii, în jurul anului 1703, Mihai Racoviță a ridicat o biserică de lemn cu hramul „Sfântul Lazăr” în apropierea vămii domnești (denumită cărvăsărie) și a caselor părintești ale domnitorului, pe un deal ce marca atunci limita estică a orașului. Această biserică a fost cunoscută în epocă și sub denumirea de „Biserica de la Vamă”.
Cronicarul Ion Neculce consemnează această ctitorire în letopisețul său, iar existența și activitatea mănăstirii sunt atestate de mai multe documente din secolul al XVIII-lea, cuprinse între anii 1705 și 1793. Biserica de lemn a fost incendiată de turci, iar pe locul acesteia, în jurul anului 1785, frații Sandu și Luca Grigorie au construit o nouă biserică, de această dată din cărămidă pe temelie de piatră.
Odată cu noua construcție, lăcașul de cult a fost ridicat la rang de mănăstire și a fost închinat Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Călugării greci care s-au stabilit aici au construit case egumenești și chilii pe ruinele caselor fostului domnitor Mihai Racoviță. Tot ei au adus părticele din moaștele a trei sfinți: Sfântul Haralambie, Sfântul Teodor Stratilat și Sfântul Mihail al Sinadelor, relicve păstrate până astăzi în partea dreaptă a naosului, într-o cutie argintată cu inscripții grecești. În altar se păstra și o bucățică din Crucea Mântuitorului.
În exteriorul bisericii, lângă peretele nordic al pridvorului, se află o piatră funerară de marmură cu inscripție în limba română scrisă cu litere chirilice, care amintește de odihna veșnică a doi credincioși, Hristodulo și Despina, în secolul al XIX-lea.
Biserica a trecut prin mai multe incendii și distrugeri. În 1822, ea a fost avariată de un incendiu, fiind apoi reparată de Grigore Luca împreună cu Sandu, care au refăcut acoperișul, pardoseala și alte construcții auxiliare.
După secularizarea averilor mănăstirești din 1863, Biserica „Sfântul Lazăr” a fost desființată ca mănăstire, pierzându-și proprietățile, iar călugării greci au părăsit-o. Ea a devenit biserică filială a Parohiei Barnovschi, fiind întreținută ulterior cu sprijinul Primăriei Iași. La începutul secolului al XX-lea, N.A. Bogdan nota că în jurul bisericii se mai vedeau urmele vechilor case Racoviță și ale zidurilor de altădată.
De-a lungul timpului, biserica a fost restaurată în mai multe rânduri. Cutremurul din 1940 a produs pagube considerabile. În 1967 s-au efectuat reparații, iar după cutremurul din 1977, care a avariat din nou clădirea, au urmat noi intervenții. În anii 1980, cu sprijinul enoriașilor și sub îndrumarea părintelui Constantin Căliman, s-au refăcut clopotnița, s-au montat vitralii realizate de Constantin și Ana Ichim, s-au pictat pereții interiori în frescă (culoare predominantă verde) între 1984-1985, lucrările fiind executate de pictorul Constantin Călinescu și ucenica sa, Iulia Handragel.
În timpul construcției Teatrului Luceafărul și a blocurilor din nordul bisericii, în perioada 1977-1987, în urma lucrărilor de excavație s-au descoperit rămășițele pământești ale câtorva sute de oameni din fostul cimitir al bisericii. Aceste oseminte au fost reînhumate în curtea bisericii, lângă gardul nordic, iar parohul Constantin Căliman a ridicat o cruce de fier pe mormântul colectiv.
Între 2006 și 2009, Biserica „Sfântul Lazăr” a trecut prin ample lucrări de consolidare și restaurare, sub păstorirea preoților Dumitru Toma și Nicolae Nicolescu. Acoperișul a fost înlocuit cu tablă zincată, s-a restaurat pictura interioară și icoanele de pe catapeteasmă, pardoseala a fost placată cu marmură, iar în fața bisericii a fost amplasată o troiță de lemn. Casa Socială „Sfântul Haralambie” a fost, de asemenea, reabilitată și transformată în apartament parohial.
În anul 2009, mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei a resfințit biserica și a acordat distincții de vrednicie celor implicați în lucrări. În vara anului 2011, portalul de intrare a fost decorat cu un mozaic aurit, reprezentând pe Mântuitorul Iisus și scene cu Sfinții Lazăr, Ecaterina și Ierarhul Lazăr. Tot atunci, a fost aurită și crucea de pe pridvor.
Arhitectura bisericii este una specifică perioadei, având plan dreptunghiular cu altar semicircular. Interiorul este împărțit în pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este coborât față de restul bisericii, iar deasupra pronaosului se află cafasul. În pronaos, un pomelnic pictat evocă numele binefăcătorilor.
Astfel, Biserica „Sfântul Lazăr” din Iași reprezintă un valoros monument istoric și religios, care a supraviețuit veacurilor prin restaurări succesive și implicarea comunității locale.
Sursa: sflazar.iasi.mmb.ro
