Clădirea a fost construită spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe locul unde anterior se aflau casele domniței Ruxandra. Timp de aproximativ un secol, imobilul a rămas în proprietatea familiei Cantacuzino-Pașcanu.
Există informații conform cărora Primăria Iași a devenit proprietara clădirii în 1907 și și-a mutat birourile acolo între anii 1911 și 1969. Unii autori menționează un preț de achiziție de 448.000 lei, în timp ce alții indică data de 31 ianuarie 1911 ca moment al cumpărării de către primărie.
Cu toate acestea, documentele de arhivă contrazic aceste date. O evaluare din septembrie 1910 stabilea valoarea proprietății Cantacuzino-Pașcanu la 702.302,90 lei, sumă calculată de Creditul Funciar Urban, dar neacceptată de autoritățile locale, ceea ce a dus la negocieri. De asemenea, datele vehiculate anterior privind momentul intrării clădirii în patrimoniul primăriei s-au dovedit a fi incorecte.
Sursele de arhivă demonstrează că, de fapt, Consiliul Comunal din Iași a aprobat în unanimitate, prin decizia nr. 422 din 16 septembrie 1910, cumpărarea imobilelor aparținând fraților Alexandru și Constantin Pașcanu pentru suma de 425.000 lei. După ce a intrat în posesia clădirii, primăria a alocat fonduri pentru renovarea acesteia și a anexelor.
Cea mai veche referință cunoscută a clădirii apare pe Planul de situație al orașului Iași, realizat de Joseph Bayàrdi, fiind atribuită logofătului Canta.
Începând din 1971, imobilul a găzduit redacțiile unor publicații locale, printre care „Flacăra Iașului”, „Opinia” și „Cronica”.
Sursa: djc.monumenteiasi.ro
