O întâmplare tragică petrecută pe meleagurile Vrancei amintește întrucâtva de balada Miorița, însă seamănă și mai bine cu celebrul roman Baltagul, scris de marele nostru autor și controversat politician Mihail Sadoveanu. Povestea s-a derulat astfel: în luna august a anului 1894, Nicu Sclavone, un tânăr provenit dintr-o familie înstărită din Tifești, cu rădăcini italiene, a pornit la vânătoare de urși în munții Vrancei. A călătorit cu o caleașcă până în localitatea Lepșa, de unde a angajat un localnic să-i fie călăuză. Însoțit de doi câini de vânătoare, a început să cutreiere pădurile din Obștea Tulnici, în apropierea graniței de atunci cu Imperiul Austro-Ungar, astăzi parte a județului Covasna.
Ajuns aproape de linia de graniță, cei doi vânători au dat peste patru locuitori din Ojdula, veniți cu carele trase de boi ca să fure lemne din pădurile Obștii Tulnici. De teamă să nu fie denunțați autorităților pentru furtul comis, cei patru bărbați s-au decis să-i ucidă pe Nicu Sclavone și pe călăuza sa. Profitând de moment, i-au atacat cu topoarele, i-au măcelărit, apoi le-au ascuns trupurile printre desișurile pădurii. Îngrijorată de absența prelungită a tânărului, mai ales după ce cei doi câini s-au întors singuri acasă la Tifești, familia a alertat autoritățile și a plătit oameni din sat și împrejurimi pentru a-l căuta pe cel dispărut.
După câteva zile de căutări prin munți, cadavrele au fost descoperite. Cei patru criminali ar fi putut scăpa nepedepsiți sau cu greu ar fi fost prinși, dacă unul dintre ei nu s-ar fi îmbătat. În stare de ebrietate, acesta și-a agresat violent soția, iar femeia, plângând pe ulița satului, a mărturisit că bărbatul încercase să o omoare „așa cum i-a omorât pe cei din munți”. În urma acestei destăinuiri, notarul comunei Ojdula a anunțat autoritățile. Cei patru au fost rapid capturați, au recunoscut faptele și au povestit cum au comis crima. Au mărturisit că asupra lui Nicu Sclavone au găsit 25 de lei pe care i-au împărțit, câteva obiecte necesare la vânătoare — o tolbă, un corn și o pușcă, aceasta din urmă fiind luată de unul dintre agresori. Autoritățile au decis ca procesul pentru omor să se judece la Sfântu Gheorghe, capitala comitatului Trei Scaune. Din arhivele păstrate în județul Vrancea nu reiese ce pedepse au primit criminalii, însă este de presupus că sentințele nu au fost blânde.
În ciuda dramei prin care a trecut, familia Sclavone a dat dovadă de tărie sufletească și a încercat să-și continue viața în mod firesc, atât cât a fost posibil după o asemenea pierdere.
Fratele celui ucis în munți, Gheorghe I. Sclavone, s-a dedicat sporirii averii familiale de la Tifești, reușind să-și mărească considerabil bunurile. Din belșugul dobândit, împreună cu fiul său D. Sclavone, a ridicat, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, o locuință pe strada care azi se numește Cernei, cunoscută odinioară drept Mitropolit Varlaam, iar și mai înainte ca strada Viitorul. Terenul fusese anterior deținut de Grigore Vartan, un armean din comunitatea locală. Această casă, cunoscută astăzi ca „Casa Sclavone”, figurează pe lista monumentelor de patrimoniu, fiind o construcție valoroasă din punct de vedere arhitectural și destul de interesantă pentru cei ce doresc să descopere urmele vechi ale orașului nostru, dintre cele puține care au mai rămas.
Sursa: www.ziaruldevrancea.ro
