Parcul Crâng

Pădurea Parc Crâng, cu o suprafață de 187.18 hectare, este o rămășiță a vechiului Codru al Vlăsiei și este cunoscută din vremuri străvechi ca braniște sau dumbravă. Parcul Crâng, cu 9.4 hectare, este de două ori mai mare decât Parcul Herăstrău și de zece ori mai mare decât Parcul Cișmigiu din București. În zona Sere – Obelisc au fost descoperite vestigii arheologice din epoca neolitică (cultura Gumelnița) și bronzului (cultura Monteoru).

Crângul este menționat documentar încă din vremea lui Radu cel Mare (1495-1508), care a donat 600 pogoane de pădure Episcopiei Buzăului. Prima mențiune scrisă datează din vremea lui Radu de la Afumați (1522-1529), când a acordat dreptul de a tăia lemne din pădurea Crângului. În 1828, pădurea a fost folosită ca loc de promenadă, iar în 1850, printr-un ofis domnesc, domnitorul Barbu Știrbei a trecut pădurea în proprietatea orașului Buzău ca grădină publică.

În 1859, s-a construit primul Bufet în parc, care a fost reconstruit de mai multe ori, iar în 1867 a fost ridicată o cruce de piatră în cinstea Sfintei Filofteia. Crucea a fost ulterior adăpostită într-o capelă construită cu sprijinul primăriei, inaugurată în 1922 și reabilitată în 2016-2017.

În 1870, o parte din pădure a fost amenajată pentru antrenamentele militare, iar în 1882 au început construcțiile cazărmilor Regimentului 7 Artilerie. În 1881, Primăria Buzău a fost recunoscută oficial ca proprietară a pădurii Crâng, iar în 1886 s-a decis prelungirea unei străzi care să facă legătura între oraș și Crâng. Noua arteră, finalizată în 1888, a primit numele bulevardului Parcului, iar ulterior a fost redenumită I. C. Brătianu în 1896 și Nicolae Bălcescu după 1948.

În 1890, s-a construit Pavilionul pentru muzica Regimentului 8 Dorobanți, iar în 1897 au fost realizate diverse amenajări în parc, inclusiv betonarea eleșteului, construirea unui stăvilar și a unei insulițe. În același an, s-au construit primele sisteme de alimentare cu apă ale orașului, care au fost modernizate ulterior în 1921-1924.

În 1922, s-a cedat un teren din Crâng pentru amenajarea unei baze sportive, iar stadionul actual (cu 12.000 de locuri) a fost construit între 1973 și 1984. Alte amenajări includ un patinoar și un stadion de atletism în sudul Crângului.

Între 1947 și 1950, eleșteul a fost mărit din nou, iar ulterior s-au creat o a doua insuliță și un podeț din fier forjat. În 1975, Crângul a fost împrejmuit cu un gard de fier forjat, realizat de Apcarom.

Obeliscul „Buzău 1600”, operă realizată de sculptorul Gheorghe Coman, a fost inaugurat în 1976 pentru a marca 1600 de ani de la atestarea documentară a orașului Buzău. În parc se află și statuia poetului Vasile Cîrlova și sculptura „Vatră” realizată de Florin Codre.

La 1 Decembrie 2020, a fost dezvelit Memorialul Regimentului 48 Infanterie Buzău, care onorează 775 de eroi din Primul Război Mondial, fiecare reprezentat printr-un stejar plantat în amintirea sa. De asemenea, copacii din jurul Obeliscului din Parcul Crâng au primit numele unor personalități marcante ale vieții culturale și științifice din România.

Pe 8 februarie 2022, Pădurea Crâng a fost preluată oficial de Primăria Buzău ca proprietate a municipalității, cu intenția de a transforma acest spațiu în cel mai mare parc urban din Europa.

În 1859 s-a construit Bufetul din Parcul Crâng, un pavilion elvețian cu subsol, refăcut sau renovat de câteva ori.

În 1897, antreprenorul Jean Henry Schwartz a ridicat o nouă construcție în stil elvețian, îmbogățită cu detalii arhitecturale românești, în principal din zona Chiojdu, Buzău.

Imobilul dispunea de un subsol cu patru camere și pivniță, un parter cu trei camere, un salon, terasă și două verande, un etaj cu opt camere, un salon, trei holuri și o verandă, plus câteva anexe.

Inițial, restaurantul purta numele Parcul Trandafirilor, însă mai târziu a fost numit Restaurantul Crâng.

În prezent, restaurantul este un obiectiv de interes din Crângul Buzăului, datorită arhitecturii sale care se îmbină perfect cu peisajul, aflându-se la capătul axei care unește pădurea Crâng de centrul orașului, pe cealaltă parte aflându-se o altă clădire emblematică, Palatul Comunal.