Lung e drumul gorjului,
Dar mai lung e al dorului.
Probabil că acest drum spre Dobrița i s-a părut tare lung și Regelui Mihai, care a pornit în zorii zilei de 24 august 1944. Masura era luată ca în eventualitatea eșecului loviturii de la 23 august, regele să nu cadă prizonier hitleriștilor, mai cu seamă că Hitler la orele 00:00 dăduse ordinul ferm de represiune totală.
Așa s-a hotărât adăpostirea regelui și a suitei la Dobrița și a guvernului la Bolintin. Regele a fost adus la Dobrița deoarece se afla la o mare distanță de București, aproape de Parâng, iar configurația terenului oferea posibilitatea de depistare a eventualelor tentative de capturare a sa.
Cei care au conceput planul aducerii regelui la Dobrița aveau încă în minte performanța maiorului Skorzeni, care îl recuperase pe Mussolini din captivitate. Când Ion și Mihai Antonescu erau duși de comuniști în casa din Vatra Luminoasă, Regele Mihai I pornea spre acest loc.
