Așezământul monahal este situat la 35 de kilometri de municipiul Bârlad, într-un defileu străjuit de dealuri împădurite, specifice colinelor Tutovei.
Mănăstirea Bogdănița își primește numele de la pârâul Bogdănița, a cărui izvor se află la aproximativ 3 kilometri distanță. Numele vine de la voievodul moldovean Bogdan al II-lea, care și-a stabilit tabăra pe unul dintre dealurile din apropiere în 1450.
Deși există presupuneri că mănăstirea ar exista din secolul al XVI-lea, documentele atestă că începuturile datează din 1748. Fondatorii au fost Toader și Ioniță Bole, care au înălțat un mic așezământ monahal închinat Sfântului Ierarh Nicolae, la care s-au adăugat și alți ctitori din zonă.
Unii dintre primii ctitori au devenit monahi la Schitul Bogdănița, printre ei fiind Aftanasie Bole, Veniamin Bole, Calistru Bole și preotul Miron Beșleagă.
Mănăstirea, deși considerată „de familie”, a fost scena unor conflicte între ctitori, adresate deseori Episcopului de Roman, dar uneori și domnitorului Matei Ghica.
În secolul al XIX-lea, mănăstirea a cunoscut o perioadă de revigorare. Începând cu anul 1835, aici au fost aduse călugărițe, care au fost îndrumate de nacealnicul Ioan până în 1843.
Numărul călugărițelor a crescut, incluzând persoane de diverse naționalități. Conducătorii mănăstirii din secolul XIX au fost ieroschimonahul Ioan și monahia Asinefta Dabija, care au păstrat rânduielile monahale.
În timpul stareței Elefteria (1843-1845) s-a pus temelia unei noi biserici din piatră și cărămidă, sfințită la 8 noiembrie 1847, sub conducerea temporară a nacealnicului Veniamin.
În 1859, sub conducerea monahiei Asinefta Dabija, schitul găzduia 32 de monahii, majoritatea române, dar și din Serbia, Grecia și Bulgaria. Viața duhovnicească a mănăstirii era activă, iar comunitatea participa la programul liturgic și diverse activități gospodărești.
Un moment crucial a fost în 1860, când Ministerul Cultelor a desființat mai multe schituri, inclusiv Bogdănița, declanșând o perioadă de declin. Viața monahală a fost continuată de stareța Asinefta Dabija și un grup de călugărițe până în 1875, când schitul a devenit biserică de parohie.
Timp de peste un secol, biserica schitului a fost servită de mai mulți preoți de mir, dar a suferit daune majore din cauza unui incendiu și a cutremurelor.
Schitul Bogdănița a revenit în atenție în 1996, odată cu reînființarea Eparhiei Hușilor. În 1999, s-a aprobat reînființarea mănăstirii cu obște de călugări, condusă de protosinghelul Antonie Atodiresei din 2003, care a contribuit semnificativ la revitalizarea așezământului.
Ansamblul monastic cuprinde vestigii din secolul XIX, o biserică nouă, un corp de chilii, o gospodărie și o clopotniță. Corpul de chilii, construit între 2007 și 2008, include camere de locuit, bucătărie și un mic muzeu.
Biserica principală, construită între 2004 și 2008, este decorată cu pictură bizantină și mobilier sculptat, donate de Arhimandritul Epifanie Bulancea. Biserica a fost sfințită la 27 iulie 2019 de Episcopul Hușilor, Ignatie.
După moartea starețului Antonie Atodiresei, arhimandritul Timotei Condurache a fost numit stareț în 2019, continuând lucrările de înfrumusețare și întemeierea unei obști monahale. În prezent sunt doar doi slujitori.
Sursa: episcopiahusilor.ro
