În nord-vestul Dobrogei, masivul Măcin se ridică brusc din terenul neted. Dunărea își schimbă cursul în Cotul Pisicii, iar Dobrogea își deschide „porțile” spre Muntenia și Moldova, despărțindu-ne de Republica Moldova și Ucraina. Drumul de la Galați spre Tulcea urmează dealul Bugeac până la poalele munților și se ramifică spre Măcin.
Pe malul dobrogean al Dunării, lângă localitatea Garvăn, se află Mănăstirea Dinogeția, situată aproape de ruinele cetății romano-bizantine Dinogetia. Această zonă are o istorie legată de poziția sa strategică, fiind locuită de geto-daci înainte de a fi ocupată de romani.
În preajma cetății Dinogetia s-au descoperit numeroase bordeie și construcții din piatră și cărămidă. Locuitorii se ocupau cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor și vânătoarea. Zona, râvnită de mulți cuceritori, a fost abandonată în secolul al XII-lea din cauza distrugerilor repetate.
În secolele III-IV, romanii au construit cetatea Dinogetia, ale cărei ziduri au rezistat până în secolul al VI-lea. Cetatea apare pe harta romană Tabula Peutingeriana, situată între Troesmis și Deltă.
Refăcută de bizantini în secolele X-XI, Dinogetia a devenit un centru comercial, meșteșugăresc, religios și cultural important la Dunărea de Jos.
În cetate au fost descoperite două lăcașuri de cult: o basilică paleo-creștină din secolele IV-VI și o bisericuță din secolele XI-XII, cunoscută sub toponimul „Bisericuța”. Aceasta avea fragmente de frescă și ziduri de piatră brută și cărămidă.
În cetate s-a descoperit o cruce-relicvar de aur din secolele XI-XII, sugerând existența unui scaun arhieresc. De asemenea, un sigiliu de plumb al mitropolitului grec al Kievului indică o legătură religioasă importantă. În mormintele din jurul bisericuței s-au găsit fragmente de stofă brodată cu fir de aur și argint.
Prezența unui ierarh sugerează existența unei vieți bisericești bine structurate. Mănăstirea Dinogeția a fost înființată pentru a perpetua viața monastică în zonă.
În martirologiul lui Hieronymus, sunt amintiți mai mulți martiri la 14 mai și 1 octombrie. Arhiepiscopul catolic al Bucureștiului, Raymund Netzhammer, menționează în jurnalul său din 1921 vizita la ruinele cetății Dinogetia și rugăciunile la sfinții martiri de acolo.
Mănăstirea Dinogeția a fost înființată la 1 septembrie 2004, având hramul „Izvorul Tămăduirii”. Este situată lângă Garvăn, aproape de Galați, și a fost sfințită de Arhiepiscopul Tomisului.
Aproape de cetatea Dinogetia, mănăstirea oferă o panoramă asupra a patru localități: Galați, Grindu, Giurgiulești și Reni. Se dorește continuarea vieții bisericești din această zonă.
Mănăstirea găzduiește cinci viețuitori, sub îndrumarea protosinghelului Filimon Pavel, un fost deținut politic. Starețul actual este ieromonahul Alexei Toader.
Mănăstirea funcționează într-un corp unic, incluzând un paraclis și câteva chilii. Începând din mai 2015, au început lucrările la complexul monahal, care va include o biserică, clopotniță, chilii, sală de conferințe și bibliotecă.
Sursa: www.manastireadinogetia.ro
