Mănăstirea Mălăești

În pădurea Mălăiești, acum aproximativ 250 de ani, a existat un schit de călugări, parte din Mănăstirea Vâlcănești. Schitul era aproape de un vechi Castru Roman construit după cucerirea Daciei de către împăratul Traian, unde s-au găsit vestigii antice importante. În apropiere se află localitatea Coțofenești, cunoscută pentru descoperirea Coifului de aur.

La câțiva kilometri de mănăstire se află Stațiunea balneoclimaterică Slănic-Prahova, cunoscută pentru Muntele de Sare, unic în lume, și pentru cea mai mare salină din Europa.

Mănăstirea a fost înființată în 1995 datorită unei donații de teren de la Guiu Ion din Ploiești. Sfințirea locului a avut loc pe 17 septembrie 1995, iar cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist, a fost înființată actuala mănăstire cu hramul Sfântului Antonie cel Mare, condusă inițial de ieromonahul Antonie Liță.

O mică obște s-a format în jurul părintelui Antonie, care a început rânduiala slujbelor și construcția bisericii mănăstirii. Totuși, părintele Antonie a fost trimis să înființeze o altă mănăstire, iar în locul său, în 1998, a fost numit stareț părintele ieromonah Lazăr Nan.

Sub conducerea noului stareț, biserica a fost terminată și pictată, s-a construit un aghiazmatar și un corp de chilii. Biserica a fost sfințită pe 24 iunie 2004 și are trei hramuri: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Mucenic Fanurie. Pictura bisericii a fost realizată de Adrian și Nicoleta Voicu, iar tâmpla și ușa de la intrare au fost lucrate de meșteri din Humulești și Vânători.

În toamna anului 2014, un incendiu cauzat de o defecțiune la centrala termică a distrus acoperișul și etajul casei monahale. Cu sprijinul Centrului Eparhial, al mănăstirilor și al autorităților locale, casa monahală a fost reparată, refăcându-se chiliile, instalația electrică, băile și un spațiu de primire a pelerinilor.

În 2015, Patriarhul Daniel l-a numit stareț pe ieromonahul Andrei Rențea, care continuă lucrarea duhovnicească și activitatea social-misionară a mănăstirii.