Satul Hagieni, numit după un "hagiu" (pelerin la Locurile Sfinte), a fost întemeiat la începutul secolului al XIX-lea pe vechea moșie Cărăreni a Mânăstirii Cozia. Această moșie, cea mai întinsă din județul Ialomița, a fost atestată pentru prima dată în 1392 și menționată în numeroase hrisoave voievodale de-a lungul timpului.
Mânăstirea Hagieni a fost înființată în 1995, dar nu a fost populată până în anul 2000. Este situată pe șoseaua națională Slobozia-Țăndărei-Constanța, la km 112, cu o ramificație dreapta de 3 km către Hagieni, pe un drum de piatră. Distanța de la Slobozia până la ramificație este de 32,2 km, iar de la Țăndărei este de 7,2 km. Biserica, vizibilă din șosea privind spre sud, este construită la marginea satului, lângă râul Ialomița, traversat de un pod de lemn pe tuburi metalice. Înainte de 1989, satul era inclus în planul de demolare, astfel că în prezent mai există doar circa 20 de case.
Pe moșia Cărăreni, o biserică de lemn a fost atestată la sfârșitul secolului al XVII-lea. Temelia actualei biserici Sfântul Nicolae a fost pusă în 1881, sub arhipăstorirea Mitropolitului Calinic, și finalizată în 1892 sub Mitropolitul Iosif, cu sprijinul financiar al credincioșilor din sat. În momentul descrierii, starea fizică a bisericii sugera că nu mai fusese reparată de zeci de ani.
Înființată în anul 2001 la inițiativa și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Dr. Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Mânăstirea Hagieni nu are o istorie îndelungată ca așezământ monahal.
Sursa: sf-esc.ro
