Inițiativa de a construi un așezământ monahal la marginea satului Putna, pe Valea Almăjului, i-a aparținut domnului plutonier adjutant Luca Zăvoianu, fiu al satului, care a donat terenul necesar. Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusă de Preasfințitul Dr. Laurențiu Streza, Episcopul Caransebeșului, actualmente Mitropolitul Ardealului, la 6 august 1996. Mănăstirea a primit, de asemenea, o donație de la profesorul Pavel Panduru, directorul școlii din Prigor, constând în 200 de metri pătrați de grădină. Pe acest teren se află un izvor la care se desfășoară o procesiune anuală de sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii” (prima vineri după Sf. Paști).
În toamna anului 1996 a început construcția mănăstirii și a fost turnată fundația unei clădiri care cuprinde 19 chilii, paraclisul, trapeza și bucătăria. Lucrările s-au desfășurat cu ajutorul financiar și material al credincioșilor și au fost coordonate de domnul Luca Zăvoianu din Putna și domnul proiectant Popovici Ioan, din regiunea Almăjului (stabilit în Caransebeș), fără nicio pretenție financiară.
Viața călugărească propriu-zisă a început în luna martie a anului 1997, când ieromonahul Sava Gana, numit ulterior stareț, împreună cu alți călugări, au administrat schitul. Prin eforturile lor și contribuția oamenilor de bună credință, s-au realizat construcția unui paraclis de vară, a corpului de chilii, a paraclisului de iarnă și a unui sector agro-zootehnic, pe un teren situat în apropierea schitului. În anul 1999, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ridicat schitul la rang de mănăstire cu hramul „Schimbarea la față a Mântuitorului Iisus Hristos”.
În martie 1997, mănăstirea avea 4 viețuitori, iar în anii 1999-2000 numărul acestora a crescut la 12 viețuitori, în prezent rămânând doar 4 viețuitori. Starețul mănăstirii este protosinghelul Andrei Radu.
Sursa: www.episcopiacaransebesului.ro
