Înainte de a fi construită mănăstirea de astăzi, pe același loc se afla un schit din lemn, ridicat de ieromonahul Ioanichie în 1774. Acesta a fost distrus de invazia turcilor din 1788. În locul său a fost construită o nouă biserică din lemn.
Biserica mică a mănăstirii a fost construită în 1820 de Alexandru Ipsilanti, cu piatră de Caraiman. Clopotnița mănăstirii a fost construită în 1827.
Biserica mare a mănăstirii, cu plan treflat, a fost construită între 1833 și 1836. În biblioteca mănăstirii se păstrează câteva cărți valoroase, printre care o evanghelie tipărită la București în 1775, o carte tipărită la Viena în 1885, o biblie de la Blaj (1795) și o evanghelie de la Budapesta (1812).
În jurul mănăstirii a funcționat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prima școală primară din Predeal.
Sursa: Brașovul memorial - Ștefan Petraru, Constantin Catrina (Ed. Sport-Turism 1976), pag. 71
//
Mănăstirea Predeal, construită în 1774 de către călugărul Ioanichie la poalele muntelui Clăbucet, evidențiază în mod special o catapeteasmă valoroasă sculptată în lemn în 1740. Aceasta a fost adusă în 1840 de la biserica Sf. Nicolae din Scheii Brașovului. În plus, mănăstirea păstrează mai multe cărți bisericești, printre care se numără o Evanghelie tipărită la Blaj în 1795 și o Evanghelie tipărită la Budapesta în 1812.
Orașul Predeal marchează capătul șirului de localități climaterice de pe valea superioară a Prahovei și se găsește în punctul în care drumul trece de la versantul sudic la cel nordic al Carpaților. Acest lucru îl plasează pe Predeal ca fiind cea mai înaltă așezare urbană din România, la altitudinea de 1040 de metri, având și stația de cale ferată situată la cea mai mare altitudine.
În secolul al XVIII-lea, aici se menționează existența "hanurilor pentru ospăț și găzduire", iar în 1774, a fost înființat un schit, precursorul actualei mănăstiri Predeal. Documentele atestă prezența unui pădurar numit Ion Costea, al cărui copil se căsătorește cu Moise Zangor, un venit de la Comarnic. Moise Zangor devine primul gospodar din Predeal după ce își construiește prima casă de lemn în 1850, în apropierea drumului spre Râșnov.
Dezvoltarea rapidă a așezării are loc odată cu apariția vămii de la Predeal, construirea șoselei și a căii ferate. Vatra satului cunoscută sub numele de Predeluș sau Malul Ursului datează din jurul încrucișării secolului al XIX-lea. În 1912, Predeal devine o comună separată, iar în 1935, obține statutul de oraș.
Primele locuințe construite în zonă au caracteristicile tipice ale arhitecturii montane românești, având temelia din piatră, pereții din bârne groase de lemn și acoperișul din șindrilă. Primele vile apar la sfârșitul secolului al XIX-lea, păstrându-și asemănările cu cele din Alpii Elveției.
Sursa: București-Brașov pe Valea Prahovei (Ministerul Turismului, 1976)
