Biserica se înalță la marginea așezării, pe dealul apusean. Datorită transformărilor suferite de-a lungul timpului, din construcția inițială se mai păstrează nava dreptunghiulară cu boltă semicilindrică străpunsă de penetrații, absida poligonală decroșată fiind refăcută la începutul secolului XX, după forma celei vechi, dar la dimensiuni mai reduse.
La aceeași dată (1900), intervențiile au inclus și supraînălțarea zidurilor perimetrale cu cărămidă. Prelungirea spațiului spre vest, prin adăugarea pronaosului tăvănit, s-a făcut la o dată necunoscută, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fațada de vest a navei devenind peretele despărțitor dintre naos și pronaos.
Modificările operate în timp asupra monumentului și starea sa precară au afectat în mare măsură și decorul mural din interior. Păstrate doar pe boltă și pereții naosului, scenele pictate denotă certe influențe ale artei brâncovenești.
Autorii lor au fost, conform unei inscripții pierdute, zugravii Ștefan și Constantin, aceeași inscripție conținând și datarea: 1745.