În anul 1937, în apropierea oraşului Alba Iulia, la iniţiativa Prea Sfinţitului Dr. Ioan Stroia, a fost înfiinţat schitul cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Stroia nu a apucat să-şi vadă ctitoria sfinţită, trecând la Domnul în aprilie 1937, fiind înmormântat în faţa Paraclisului din incinta schitului.
Părintele Arhimandrit Sava Cimpoca a fost un stareţ respectat, venit la schit în 1946. După ce a părăsit viaţa monahală pentru 15 ani, timp în care s-a căsătorit şi a avut copii, s-a întors la schit, ducând o viaţă aspră de pocăinţă. A murit în 1955, cântând „Lumină lină”, iar trupul său a răspândit o bună mireasmă. Credincioşii îl considerau sfânt încă din timpul vieţii sale.
În 24 iunie 1948, Episcopul Nicolae Colan a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, dar construcţia nu a fost finalizată din cauza autorităţilor de stat. Vieţuitorii schitului au fost hărţuiţi, iar în 1966, sub conducerea Părintelui Grigorie, au fost obligaţi să plece la Mânăstirea Sihăstria. Schitul a devenit o gospodărie anexă a Episcopiei, iar în 1989, s-a adus o biserică de lemn din Blandiana.
În 1990, Arhiepiscopul Andrei a decis reînfiinţarea schitului ca mânăstire, dar din cauza restaurantului şi ştrandului din apropiere, în 1994 s-a hotărât reconstruirea mânăstirii pe un nou amplasament. Noua locaţie, situată la poala vârfului Mamut, a fost oferită prin moştenirea terenului de la episcopii Policarp Moruşca şi Partenie Ciopron.
Noul complex monahal include o clopotniţă, chilii, stăreţie, editură, bibliotecă, trapeză, birouri, ateliere, un cămin spital pentru bătrâni şi un muzeu. În 1999, obştea s-a mutat în noua reşedinţă, iar în 2001, bisericuţa de lemn, împodobită cu frescă bizantină realizată de Vasile Lefter, a fost resfinţită.
Mânăstirea a început construirea unei noi biserici pentru a acomoda numărul mare de credincioşi, începând cu o criptă-subsol de 400 m² unde se oficiază slujbe de două ori pe săptămână.
Sursa: manastireaalba.ro