Optând pentru o vizită la Schitul Sfântul Lazăr din Alba Iulia, veți descoperi un loc deosebit unde liniștea și frumusețea se unesc armonios. După ce treceți de portalul zidurilor groase, veți fi întâmpinați de imaginea grațioasă a bisericuței albe și vă veți bucura de o escapadă plăcută din agitația urbană.
Prospetimea vegetației, liniștea reconfortantă și mirosurile naturale vă vor încânta simțurile. Indiferent dacă sunteți în pelerinaj sau doar în vizită, ospitalitatea călduroasă a măicuțelor vă va face să vă simțiți privilegiați să fiți într-un loc binecuvântat.
Construcția schitului a început în 1937, din inițiativa Preasfințitului Părinte Dr. Ioan Stroia, episcop general al Armatei. El a achiziționat terenul, dar a murit înainte de a vedea sfințirea schitului, fiind înmormântat în necropola schitului.
Schitul a trecut prin schimbări și frământări, mai ales în perioada comunistă. În 1989, o bisericuță de lemn din secolul al XVIII-lea a fost adusă din satul Acmar. La începutul anilor 1990, o comunitate de călugări a reluat viața spirituală a schitului. Arhiepiscopul Albei Iulia a decis reinființarea schitului, denumit „Sfântul Ioan Botezătorul”.
Pe 14 noiembrie 1999, biserica de lemn a fost mutată în „Valea Popii”. Pe locul ei s-a construit o nouă biserică, iar comunitatea monahală a fost formată din măicuțe, sub îndrumarea Părintelui Lazăr Tabra. În 2001, biserica a primit hramul „Învierea Sfântului și Dreptului Lazăr” și schitul a fost denumit oficial „Sfântul Lazăr”.
Părintele Lazăr a slujit până la vârsta de 82 de ani, decedând în 2008, fără a asista la sfințirea noii biserici, sfințire care a avut loc în 2011.
Arhitectura noii biserici este opera arhitectului Grigore Filimon, combinând stiluri din Țara Românească și Ardeal, inspirată de biserica Mănăstirii Cozia. Schitul găzduiește Centrul misionar al Eparhiei, tipografia Arhiepiscopiei și atelierul de lumânări.
Sursa: viziteazaalbaiulia.ro
