Munții Făgăraș

Munții Făgăraș, datorită caracteristicilor lor alpine, au fost denumiți de geograful francez Emmanuel de Martonne drept "Alpii Transilvaniei", o etichetă ce s-a extins apoi la întregul lanț al Carpaților Meridionali. Asemănându-se în mod general cu Munții Tatra, aceștia prezintă un relief alpin similar, inclusiv vârfuri piramidale legate de creste înguste, zimțate și custuri. 

Relieful alpin al acestor munți este sculptat pe roci dure de origine metamorfică. Creasta principală, orientată vest-est, atinge altitudini de peste 2000 m, inclusiv vârfuri notabile precum Moldoveanu (2544 m), Colții Vârtei (2.527 m), Gălășescu (2.470 m), Urlea (2.472 m), Izvorului (2.272 m), și altele. Această înălțime permite formarea glaciațiunii montane, cu circuri și văi cu profil în U, precum și depunerea morenelor și șlefuirea stâncilor. Lacuri glaciare precum Podragu, Urlea și Bâlea s-au format în aceste circuri.

Cu o lungime de 70 km, creasta Munților Făgăraș depășește cu 20 km creasta Munților Tatra. Creasta se menține la o altitudine de peste 2000 m pe aproape întreaga sa lungime, oferind celor care o străbat (pe o potecă marcată de-a lungul ei) posibilitatea de a escalada 6 vârfuri de peste 2500 m și aproximativ 30 de vârfuri de peste 2400 m și circa 150 vârfuri de peste 2300 m altitudine. Cele mai înalte sunt Moldoveanu (2544 m) și Negoiu (2535 m).

Versanții inferiori sunt acoperiți cu extinse păduri de foioase și conifere, ce ajung până la altitudini de 1600-1800 m, reprezentând principala sursă economică a acestor munți.

Masivul, acoperit de întinse păduri ce coboară pe versanți până la altitudinea de 1700 de metri, se distinge prin diversitatea peisajului, cu poiene și fânețe, inclusiv celebrele narcise de la Dumbrava Vadului. Aici găsim o varietate bogată de specii florale și faună. De-a lungul coastelor se regăsesc arbori precum bradul, molidul, zada, pinul, tisa, jneapănul, zâmbrul, în timp ce gențianele, campanulele, garofița de munte, smirdarul, iedera albă și floarea de colți îmbracă aceste teritorii. Animale precum mistrețul, râsul, cerbul, ursul carpatin și capra neagră cutreieră pădurile și crestele, iar în înălțimi se pot observa cocoșul de munte și acvila. În apele clare ale pâraielor și lacurilor, uneori, se desfășoară activitatea păstrăvului.

Unul dintre aspectele definitorii ale acestui masiv este reprezentat de numeroasele circuri glaciare și lacuri alpine, numite și iezere, cu un farmec aparte. Aici se află peste 70 de lacuri glaciare.

În țara noastră, turismul montan a început să fie organizat înca din 1880, înaintea altor țări europene cu tradiție în acest domeniu (Turing Club Francez 1890, Turing Club Italian 1894, Turing Club German 1895, Turing Club Elvețian 1896). În acea perioadă s-au construit primele case de adăpost, poteci și căi de acces, iar prima cabană turistică din Munții Făgărașului, la Negoiu, a fost edificată în 1881.

Pe crestele M. Făgăraș, M. Lotrului și M. Cindrelului, în zona alpină, trăiește capra neagră (Rupicabra rupicapra) și păsări mici ca fișa de munte, brumărița, mierla gulerată, sturzul de piatră, ciocârlia de munte.

Rezervația naturală Bâlea include lacul și împrejurimile acestuia, care fac parte dintr-un masiv muntos de 200 de hectare, având același nume și ocupând aceeași suprafață.

Relieful rezervației este extrem de accidentat, cu cea mai mare parte a suprafeței alcătuită din pante abrupte orientate nord-sud sau înclinații între 25° și 45°. La sud de lac, se înalță vârful Vânătoarea lui Buteanu (2508 m).

Printre animalele impresionante care trăiesc în această zonă se numără capra neagră. Niciun alt animal nu își asumă să se aventureze la înălțimea piscurilor stâncoase stăpânite de aceasta.

Cu o agilitate și siguranță extraordinare în mișcări, capra neagră reacționează la cel mai mic zgomot, iar cândva populația numeroasă și viguroasă a fost redusă treptat din cauza abuzurilor vânătorilor. Măsurile de conservare adoptate au avut ca scop salvarea și refacerea efectivului național.

Capra neagră din Carpații României depășește ca talie și dimensiuni ale coarnelor toate rasele regionale de pe glob. La Expoziția Vânătorească de la Leipzig (1930), cele mai lungi coarne aparțineau unui țap împușcat în România. În 1957, la Expoziția Internațională de la Berlin, la care România a prezentat doar piese recoltate după anul 1920, caprele negre din Carpații României au câștigat 96 de premii. În sala de onoare a expoziției, dedicată pieselor de valoare excepțională, România a obținut 42 de premii, inclusiv 11 pentru caprele negre. A fost un record mondial pe care caprele negre din Carpații noștri îl pot repeta cu ușurință.

"Helveții, milenari săgetători ai romanilor, păstrează în tăcerile muntelui dintre lacuri, pe vechiul locuitor și tovarăș al înălțimii și se feresc de întâlnirea cu el. Țapul vine precipitat din spate sau din față, de-a dreptul în om, pe neașteptate. Îl împunge cu măciuca frunții și îl aruncă în gol, ca dintr-un singur pumn meșterul de box. Deoarece nu l-au mâncat trultonii, amatorul de asemenea vânătoare, care a zgândărit gingașele taine cu trăgaciul și le-a înfruntat, a putut întoarce acasă într-un sicriu. El a putut afla ceva de la munte și într-o altă viață, probabil viitoare, va fi mai informat" (T. Arghezi, "Capra Neagră").

Pădurile sunt populate de urși, cerbi, căprioare, râși, jderi de copac, cocoși de munte, ierunci, ciocârlie de pădure etc.