Slănic

Slănic este o zonă protejată desemnată ca sit de importanță comunitară, având ca scop principal conservarea biodiversității locale. În această arie se urmărește menținerea într-o stare favorabilă a florei spontane, a faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes pentru comunitatea europeană care se regăsesc în perimetrul zonei. Această arie naturală este amplasată în partea de sud-vest a regiunii Moldova, în județul Bacău.

Suprafața protejată se întinde în zona de sud-vest a județului Bacău, în apropierea graniței cu județul Covasna. Aceasta cuprinde teritoriile administrative ale orașului Slănic-Moldova și ale comunei Dofteana, fiind situată în vecinătatea drumului național DN12B, care asigură legătura între orașul Târgu Ocna și stațiunea Slănic-Moldova.

Zona a fost declarată oficial sit de importanță comunitară printr-un ordin emis de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, la data de 13 decembrie 2007. Decizia a vizat instituirea unui regim de protecție pentru siturile de interes comunitar, acestea devenind parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 din România. Aria protejată de la Slănic acoperă o suprafață de 1.408 hectare.

Situl cuprinde o zonă montană ce face parte din bioregiunea alpină a Munților Nemira, aceștia fiind incluși în Carpații Moldo-Transilvani, un grup montan ce aparține lanțului Carpaților Orientali. În această regiune sunt prezente mai multe tipuri de habitate naturale, printre care fânețe montane, păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum și Luzulo-Fagetum, păduri acidofile de molid (Picea abies) caracteristice regiunii montane și asocieri de vegetație lemnoasă cu specia Myricaria germanica, ce se dezvoltă pe marginea râurilor montane. Totodată, situl oferă protecție unor specii importante de floră și faună din zona Orientalilor.

Motivul principal pentru care această zonă a fost desemnată ca sit de importanță comunitară îl constituie prezența ivorașului-cu-burta-galbenă, o specie de broască din familia Bombina variegata, care se află inclusă pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Aceasta este menționată în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din anul 1992, care reglementează conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Alături de această specie, în sit trăiesc numeroase alte specii de reptile, printre care șarpele lui Esculap, șopârla de munte, vipera comună și șopârla de câmp. Dintre amfibieni se întâlnesc tritonul de munte, salamandra de foc, brotacul-verde-de-copac, broasca roșie de munte și broasca râioasă brună. De asemenea, zona este populată de mai multe specii de insecte, precum Nemoura fusca, Chloroperla kisi, Protonemura aestiva, Isophya brevipennis, Allogamus dacicus, Annitella lateroproducta, Drusus brunneus și Hyloniscus siculus.

La nivelul vegetației ierboase au fost identificate numeroase specii floristice valoroase, dintre care se remarcă omagul (Aconitum moldavicum și Aconitum toxicum), breabănul (Cardamine glanduligera), cădelnița (Campanula carpatica), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), piciorul-cocoșului (Ranunculus carpaticus), dar și Saxifraga cymbalaria, o specie endemică specifică Munților Nemira.

Sursa: ro.wikipedia.org