Străbătând Valea Slănicului, afluent al Buzăului, putem admira numeroase obiective naturale cu forme și dimensiuni impresionante, adesea învăluite în legende. După aproximativ 50 km de la intrarea pe șoseaua E20, pe drumul județean asfaltat ce urcă spre Slănic, ajungem în comuna Mânzălești. Aici, șoseaua trece de pe stânga pe dreapta apei, iar la confluența râului Jghiab cu Slănicul, se observă un bloc piramidal alb-cenușiu-verzui în mijlocul albiei, numit „Grunj” sau piatra albă. Acesta este format din depozite tectonice, în principal un strat gros de tuf dacic alb-verzui între straturi de marne și gresii aproape verticale.
Aceste formațiuni sunt vizibile atât în albia minoră, cât și pe versantul stâng al văii, unde creează un peisaj distinctiv prin culoare și panta abruptă. Stânca, înaltă de aproape 18 m și cu un diametru bazal de circa 15 m, prezintă urmele eroziunii apei, evidențiate de mai multe trepte. Deși albia minoră a Slănicului este la stânga de Grunj, la viituri, apele crescute ajung la baza sa, provocând eroziune.
Grunjul este un punct de interes atât pentru studiile geologice, cât și pentru peisajul său deosebit, motiv pentru care este declarat rezervație geologică.
Sursa: Parcuri şi rezervaţii naturale din România, Gheorghe Mohan , Aurel Ardelean , Victor Bortaș ed. Victor B Victor, 2006
