Localitatea a fost identificată ca Vila Cuculensis Castri amintită în 1197. În secolul al XII-lea, satul cetății Târnavei este menționat, găzduind o cetate construită în mijlocul unui sat locuit de români săraci. În anul 1241, cetatea a fost distrusă de tătari, fiind reconstruită în secolul al XIV-lea între 1352 și 1371, cu documente din acea perioadă atestând existența unor castelani care administrau atât cetatea, cât și domeniul înconjurător. Acestea, împreună cu alte opt domenii transilvănene, au fost donate domnitorului Ștefan cel Mare de către Matei Corvin, după înfrângerea suferită la Baia în 1467.
Cetatea de Baltă a fost sub stăpânirea domnitorilor Moldovei timp de 100 de ani, începând din 1555, când mari boieri moldoveni au cedat-o sultanului în schimbul înlăturării lui Alexandru Lăpușneanu de la domnie.
După ocuparea de către turci, cetatea a fost complet distrusă, lăsând doar ruine care, în timp, au dispărut. Astăzi, se pot observa doar trei mici movile cu urme de piatră și cărămidă în apropierea gării.
În secolul al XVI-lea, nobilii feudal maghiari au preluat controlul asupra așezării între anii 1570 și 1580, construind un castel la marginea satului. Edificiul a fost reconstruit în stil gotic francez în 1757, inspirat de modelele castelelor din Franța.
În 1764, castelul a devenit proprietatea familiei Bethlen, iar mai apoi a familiei Haller, care i-a adus modificări specifice stilului baroc. Acesta face parte din categoria castelelor de reședință, având un plan compact și un volum prismatic sub un singur acoperiș înalt, specific perioadei în care a fost construit. Structura are un plan dreptunghiular, iar la colțurile sale se înalță câte un bastion circular. Cele trei etaje, împreună cu pivnița, sunt boltite semicilindric.
Cu toate că pare a fi o fortăreață, castelul nu dispunea de dispozitive speciale de apărare. Turnurile, care includeau dormitoare, saloane și alte camere comune, erau prevăzute încă de la început cu ferestre mari, la fel ca și restul fațadelor.
Pe latura sudică a castelului se găsește o scară interioară în spirală, iar intrarea în curtea castelului este marcată de o poartă bogat decorată, realizată în 1769 în stil baroc.
Castelul era celebru pentru grădinile sale foarte frumoase și pentru parcul dendrologic care îl înconjura.
Între 1773 și 1777, a avut loc în Cetatea de Baltă un proces inițiat de Kadar Mozeș, administratorul domeniilor nobiliare ale comitatului, împotriva iobăgimii răsculate. Ca rezultat al acestuia, deși iobagii au suferit pierderi, au fost evidențiate abuzurile și ilegalitățile comise de nobilimea feudală.
În timpul Răscoalei țărănești din 1784, condusă de Horia Cloșca și Crișan, locuitorii Cetății de Baltă s-au solidarizat cu răsculații. Această stare de spirit a persistat și în timpul revoluției din 1848-1849, când administrația comitatului Târnava, cu reședința la Cetatea de Baltă până în 1866 (când a fost mutată la Târnăveni), a fost înlocuită cu tineri proveniți din școala Blajului. Astfel, la 23 noiembrie 1848, Vasile Moldovan a fost numit comisar al românilor, iar Ștefan Ludwig Roth, comisar al populației săsești, de către Comitetul Național pe lângă prefectură.
La 15 ianuarie 1849, Cetatea de Baltă a fost ocupată de trupele generalului Bem, care l-a arestat pe Ștefan Ludwig Roth, în timp ce Vasile Moldovan a reușit să fugă în Țara Românească.
Sursa: Cetățile țărănești din Transilvania (Ministerul Turismului, 1982)
